râșnă sf vz râznă

râznă¹ sf [At: ARDELEANU, V. P. 36 / V: râșnă, riz~ / Pl: ~ne / E: nct] 1 (Reg) Vagonet cu care se transportă piatra, minereul etc. de la locul de extracție până la gura unei mine. 2 (Reg) Conținutul unei râzne (1).

riznă sf vz râznă²

RÎZNĂ, rîzne, s. f. (Regional) Vagonet cu care se transportă piatra și minereul de la locul de extracție pînă la gura unei mine. A trimis la ziuă 28 de rîzne, aproape două norme. DAVIDOGLU, M. 34.

rasna.

râznă (reg.) s. f., g.-d. art. râznei; pl. râzne

râznă (reg.) s. f., g.-d. art. râznei; pl. râzne

râznă s. f., g.-d. art. râznei; pl. râzne

rasna adv. – 1. Aparte, separat, pe cont propriu. – 2. Cu orice chip, cu orice preț. – Var. razna. Sl. razῑno (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 311). – Der. răsni, vb. (a separa, a despărți, a izola; a risipi), cf. sl. razniti; rasnă, s. f. (bucată, fărîmă).

râznă, râzne, s.f. – (reg.; înv.) Vagonet cu care se transportă minereul de la locul de extracție până la gura minei: „...nu lăsa omul să se culce pe ștrec, pe care se duc râznele cu minereu...” (Bilțiu, 1999: 273). – Et. nec. (MDA).

râznă, -e, s.f. – Vagonet cu care se transportă minereul de la locul de extracție până la gura minei: „... nu lăsa omul să se culce pe ștrec, pe care se duc râznele cu minereu...” (Bilțiu 1999: 273). – Et. nec. (MDA).