RASCOLNIC, -Ă, rascolnici, -ce, s. m. și f. Adept al unei secte religioase din Rusia, care s-a separat de Biserica ortodoxă oficială la mijlocul sec. XVII, rămânând fidelă așa-numitului rit vechi. – Din rus. raskol’nik.

rascolnic, ~ă smf, a [At: ȚICHINDEAL, F. 57/19 / V: răs~ / Pl: ~ici, ~ice / E: rs раскольник] 1-2 (Adept) al unei secte religioase din Rusia despărțite de biserica ortodoxă oficială în sec. XVII.

RASCOLNIC, -Ă, rascolnici, -ce, s. m. și f. Adept al unei secte religioase din Rusia, care s-a separat de Biserica ortodoxă oficială la mijlocul sec. XVII. – Din rus. raskol’nik.

RASCOLNIC, -Ă, rascolnici, -e, s. m. și f. Partizan al unei secte religioase din Rusia (despărțită de biserica ortodoxă rusă în secolul al XVII-lea).

rascolnică s. f., g.-d. art. rascolnicei; pl. rascolnice

rascolnică s. f., g.-d. art. rascolnicei; pl. rascolnice

rascolnică s. f., g.-d. art. rascolnicei; pl. rascolnice

rascolnic s. m., pl. rascolnici

rascolnic, -ă, rascolnici, -ce s. m. și f. Adept al unei secte religioase din Rusia, despărțită de Bis. ortodoxă în 1654 din cauza reformelor introduse de patriarhul Nicon. [Var.: răscolnic, -ă s. m. și f.] – Din rus. raskolnik.

RASCÓLNIC, -Ă (< rus.) s. m. și f. Adept al unei secte care s-a despărțit de Biserica ortodoxă rusă în 1654, din cauza reformelor introduse de patriarhul Nikon, rămânând fidelă așa-numitului „rit vechi”.