rarău sm [At: CANTEMIR, IST. 186 / V: râr~ / Pl: ~ăi / E: mg rárό] (Îrg) Pasăre răpitoare, nedefinită mai îndeaproape.

RARĂU s.m. (Mold.) Numele unei păsări răpitoare. Iuți aripile vulturilor, brehnicilor, rarăilor, șoimilor ... cu mare vijîituri aerul despica. CANTEMIR, IST. Etimologie: magh. ráró.

Rarău n. piscul Carpațior Moldovei, în jud. Suceava: 2008 m., pe vârful Rarâului s’află două stânci uriașe numite Pietrele-Doamnei.

rarăŭ m. (ung. ráró). Cant. Un fel de ulĭ, probabil ulĭ de apă (pandion haliáëtus).

rârâu sm vz rarău

rarău, rarăi, s.m. (înv.) un fel de uliu.

RARĂU 1. Masiv muntos în N m-ților Bistriței (Carpații Orientali), între văile Moldovei (la N) și Bistriței (la S) alcătuit din șisturi cristaline și calcare mezozoice. Eroziunea diferențială a scos în evidență calcare sub formă de turnuri, piramide, blocuri, pereți abrupți, stânci zvelte (ex. Pietrele Doamnei, monument al naturii). Alt. max.: 1.651 m (vf. Rarău). Rezervația științifică Codrul secular Slătioara (1.064 ha), situată pe versantul de E, include păduri seculare de fag în amestec cu brad și molid, cu exemple rare de tisă (Taxus baccata), iar la altitudini mai mari păduri de molid. Pe creastă se află pajiștea numită „plaiul Todirescu” (44 ha), cu un bogat covor vegetal format din arnică, margarete, clopoței de munte etc. Obiectiv turistic. Stație meteorologică Pârtie de schi. Conform legendei, masivul R. s-a numit Dodu, până în anul 1541, denumirea actuală datând din timpul lui Petru Rareș, care i-a atribuit acest nume. 2. Mănăstire (de călugări) situată pe masivul cu același nume, având biserica cu hramul Sf. Ioan Boguslavul, construită de către Petru Rareș, în timpul celei de-a a doua domnii (1541-1546), pe locul unei biserici vechi a fostei sihăstrii Dodu, care data de la sf. sec. 15. În 1538, în timpul refugierii lui Petru Rareș în cetatea Ciceu, aici s-au ascuns Doamna Elena (soția sa) cu copiii, fiind ocrotiți de călugării sihăstriei Dodu. Drept recunoștință, domnul a sprijinit construirea bisericii și a poruncit ca sihăstria și muntele să se numească Rarău. Jefuită și devastată de mai multe ori, mănăstirea a fost desființată de austrieci în 1786, fiind reînființată în 1918; în 1959 a devenit schit, iar din 1990 mănăstire. Aici se află o icoană a Maicii Domnului, considerată făcătoare de minuni.

RARĂU, b., ard., 1680 (Paș); – m-te. ung. raró „uliu” (etim. Pașca) sau „bîtlan” (DR I, Bogrea), „zăgan” (Păs).