opțiuni
  • info

2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RARITATE, (2) rarități, s. f. 1. Faptul de a fi rar, caracterul a ceea ce este rar. 2. Obiect, ființă, fenomen care se întâlnește rar; p. ext. ceea ce este excepțional, atrage atenția, constituie o curiozitate. – Din lat. raritas, -atis.

RARITATE, (2) rarități, s. f. 1. Faptul de a fi rar, caracterul a ceea ce este rar. 2. Obiect, ființă, fenomen care se întâlnește rar; p. ext. ceea ce este excepțional, atrage atenția, constituie o curiozitate. – Din lat. raritas, -atis.

raritate sf [At: ȘINCAI, HR. I, 9/17 / V: (itî) rarita (Pl: ~ale), (gmî) raritet s / Pl: ~tăți, (înv) ~ / E: fr rareté, lat raritas, -atis, cf it rarita, ger Rarität] 1 Obiect, ființă, fenomen care se întâlnește rar (8). 2 (Pex) Ceea ce este excepțional (6). 3 Însușirea de a fi rar (5) Si: (îvr) rărime (4). 4-5 (Îoc densitate) Caracterul a ceea ce este rar (1-2).

RARITATE, rarități, s. f. 1. Faptul de a fi rar, caracterul a ceea ce este rar. Un talent trebuie prețuit, dar mai ales trebuie prețuit un talent satiric; aici... poate să fie vorba de prețul rarității. GHEREA, ST. CR. I 331. 2. Obiect, ființă, fenomen care se întîlnește rar; p. ext. ceea ce este excepțional, atrage atenția, constituie o curiozitate. Lîngă librăria «La papagalul de aur»... se află două case cu etaj, raritățile tîrgului. STANCU, D. 383. Milescu se uită lung la el, ca la o raritate omenească. D. ZAMFIRESCU, R. 153. Cum să nu fie raritate un călugăr care n-are nici caretă nici armăsari. NEGRUZZI, S. I 313.

RARITATE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este rar. 2. Lucru rar; (p. ext.) ceea ce este excepțional, ieșit din comun. [Cf. fr. rareté, it. raritá, lat. raritas].

RARITATE s. f. 1. obiect, ființă, fenomen care se găsește foarte rar; (p. ext.) ceea ce este excepțional, ieșit din comun. 2. însușirea a ceea ce este rar. (< lat. raritas)

RARITATE ~ăți f. Caracter extrem de rar. /<lat. raritas, ~atis, fr. rarité

raritate f. 1. caracterul celor rare, mică cantitate; 2. ceeace se întâmplă rar; 3. lucru rar.

*raritáte f. (lat. ráritas, -átis). Calitatea de a fi rar (nu frecŭent): raritatea unuĭ fenomen. Obĭect rar, care nu se vede des: un cabinet de raritățĭ. Starea lucruluĭ rar (nu dens): raritatea aeruluĭ în regiunile înalte.

rarita sf vz raritate

raritet s vz raritate

rărițat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: rărița] Prășit cu rarița1 (1).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

raritate s. f., g.-d. art. rarității; (obiecte) pl. rarități

raritate s. f., g.-d. art. rarității; (obiecte) pl. rarități

raritate s. f., g.-d. art. rarității; (obiecte) pl. rarități

rărițat s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RARITATE s. v. curiozitate.

RARITATE s. curiozitate. (O ~ a naturii.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

rărițat, rărițată, rărițati, rărițate, adj. (pop.) care a fost lucrat cu rarița (v.).

Intrare: raritate
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • raritate
  • raritatea
plural
  • rarități
  • raritățile
genitiv-dativ singular
  • rarități
  • rarității
plural
  • rarități
  • rarităților
vocativ singular —
plural —
rarita
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
raritet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: rărițat (adj.)
rărițat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rărițat
  • rărițatul
  • rărițatu‑
  • rărițată
  • rărițata
plural
  • rărițați
  • rărițații
  • rărițate
  • rărițatele
genitiv-dativ singular
  • rărițat
  • rărițatului
  • rărițate
  • rărițatei
plural
  • rărițați
  • rărițaților
  • rărițate
  • rărițatelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

raritate, raritățisubstantiv feminin

  • 1. (numai) singular Faptul de a fi rar, caracterul a ceea ce este rar. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Un talent trebuie prețuit, dar mai ales trebuie prețuit un talent satiric; aici... poate să fie vorba de prețul rarității. GHEREA, ST. CR. I 331. DLRLC
  • 2. Obiect, ființă, fenomen care se întâlnește rar. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Lîngă librăria «La papagalul de aur»... se află două case cu etaj, raritățile tîrgului. STANCU, D. 383. DLRLC
    • format_quote Milescu se uită lung la el, ca la o raritate omenească. D. ZAMFIRESCU, R. 153. DLRLC
    • format_quote Cum să nu fie raritate un călugăr care n-are nici caretă nici armăsari. NEGRUZZI, S. I 313. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.