RAPORTOR, -OARE, raportori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care face un raport (II 1). 2. S. n. Instrument în formă de semicerc sau de cerc întreg gradat, care servește la măsurarea și la construirea unghiurilor, – Din fr. rapporteur.

raportor¹ sn [At: ASACHI, G. 10714 / V: (înv) ~tor / Pl: ~oare / E: fr rapporteur] Instrument gradat, în formă de semicerc, folosit la construirea și la măsurarea unghiurilor Si: (înv) transportator.

RAPORTOR, -OARE, raportori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care face un raport (II 1). 2. S. n. Instrument în formă de semicerc sau de cerc întreg gradat, care servește la măsurarea și la construirea unghiurilor. – Din fr. rapporteur.

RAPORTOR², -OARE, raportori, -oare, s. m. și f. Persoană care redactează un raport pentru a-l susține în fața unei adunări. Raportorii acelor adunări sînt și raportorii Adunării Romîniei. KOGĂLNICEANU, S. A. 118. Am dori ca raportorul să facă... îmbunătățiri proiectului de lege. I. IONESCU, P. 162.

RAPORTOR¹, raportoare, s. n. Instrument în formă de cadran, de semicerc sau de cerc întreg, gradat, care servește la măsurarea și la construirea unghiurilor.

RAPORTOR, -OARE s.m. și f. Cel care prezintă un raport. [< fr. rapporteur].

RAPORTOR s.n. Instrument gradat în formă de semicerc folosit pentru măsurarea unghiurilor. [< fr. rapporteur].

RAPORTOR, -OARE I. s. m. f. cel care prezintă un raport. II. s. n. instrument gradat, în formă de semicerc, pentru desenarea și măsurarea unghiurilor. (< fr. rapporteur)

RAPORTOR¹ ~oare (~ori, ~oare) Persoană care prezintă un raport; referent. /<fr. rapporteur

RAPORTOR² ~oare n. Instrument gradat care servește la măsurarea și desenarea unghiurilor. /<fr. rapporteur

raportor m. cel însărcinat cu facerea unui raport. ║ n. instrument geometric, semicerc de măsurat unghiuri.

*raportór, -oáre adj. (fr. rapporteur). Care raportează. S. m. Acela care e însărcinat să facă expunerea unuĭ proces, uneĭ afacerĭ, să facă raportu concluziunilor care rezultă din propunerile uneĭ comisiunĭ parlamentare ș. a.: raportoru general al bugetuluĭ. S. n., pl. oare. Geom. Semicerc saŭ cerc întreg împărțit p. a raporta saŭ a măsura unghĭurile.

raportoare s. f., g.-d. art. raportoarei; pl. raportoare

raportoare s. f., g.-d. art. raportoarei; pl. raportoare

raportoare s. f., g.-d. art. raportoarei; pl. raportoare

raportor² (persoană) s. m., pl. raportori

raportor¹ (instrument) s. n., pl. raportoare

raportor² (instrument) s. n., pl. raportoare

raportor (instrument) s. n., pl. raportoare

RAPORTOR s. 1. (înv.) raportator. (A fost desemnat ~ la congres.) 2. (MAT.) (înv.) transportator. (Cu ~ul se măsoară unghiurile.)

RAPORTOR s. 1. (înv.) raportator. (A fost desemnat ~ la congres.) 2. (MAT.) (înv.) transportator. (Cu ~ se măsoară unghiurile.)