*rapórt n., pl. urĭ (fr. rapport, d. rapporter, a raporta). Asemănare, analogie, puncte comune: persoane care aŭ raporturĭ de caracter. Legătură, relațiune între lucrurĭ saŭ persoane: raportu dintre cauză și efect, raporturile politice dintre doŭă țărĭ. Jur. Acțiunea de a aduce la o moștenire o sumă saŭ alt-ceva primit în ainte p. a avea acuma drept la împărțirea acesteĭ moștenirĭ. V. proisfora). Gram. Relațiunea dintre cuvinte: raportu subĭectuluĭ cu predicatu. Mat. Raportu a doŭă numere, cîtu împărțiriĭ lor. Raportu a doŭă mărimĭ, număru care exprimă măsura unuĭa cînd cel-lalt e luat ca unitate. Pl. oarte. Dare de samă, relațiune, expunere a faptelor: rapoartele prefecților către guvern. În raport cu, față de, proporțional, comparativ cu: pămîntu e mic în raport cu soarele. Supt raportu..., în privința..., din punctu de vedere al...: supt raportu onestitățiĭ, el e invulnerabil.