rapóĭ, V. înapoĭ.

înapoi² v vz înapoia

înapoi¹ [At: DOSOFTEI, PS. 288/42 / V: ~a, înăp~, îra~, na~, năp~, ra~ / S și: înna~ / E: în- + apoi] 1 av În direcția contrară înaintării Si: în spate, îndărăt. 2 av (Îlv) A da ~ A se retrage. 3-4 av (Îal; fig) A ceda (într-o discuție sau) într-o acțiune. 5 av (Îal; fig) A fi în regres. 6 av (Îlv) A veni ~ A reveni. 7 av (Îlv) A se da ~ A se codi. 8 av (Îla) Rămas ~ Retardat. 9 i (Reg; îf rapoi) Cuvânt cu care sunt mânate animalele. 10 av (Reg; îe) Târ năp~, târ năinte Boală nedefinită mai îndeaproape. 11 av (Înv) Mai sus. 12 av La locul de proveniență. 13 av În locul unde a fost mai înainte. 14 av (Îlv) A da (ceva) ~ A restitui. 15 av (Îe) A-și lua vorba ~ A-și retrage făgăduiala făcută. 16 av (Îae) A reveni asupra celor spuse, rectificându-le. 17 av Cu treaptă mai jos. 18 av Inferior altora ca valoare. 19 av La o dată anterioară celei prezente. 20 pp (Îf înapoia) În urma. 21 pp Îndărătul cuiva sau a ceva.

înapoia² pp vz înapoi¹

înăpoi av, pp vz înapoi

îrapoi av vz înapoi

napoi¹ av, pp, sn vz înapoi

năpoi av, pp, sn vz înapoi

răpăi [At: DELAVRANCEA, S. 16 / V: (reg) ~ăna (Pzi: 3 rapănă), ~păni (Pzi: 3 rapăne), ~pâi, ~poi / Pzi: răpăi, ~esc / E: rap] 1 vi (D. ploaie, grindină) A produce zgomote scurte, dese și ritmice, lovind o suprafață tare Si: (reg) a ropăi. 2 vi (D. ființe) A lovi ritmic în ceva (cu picioarele, cu mâinile, cu aripile etc.) producând zgomote dese și scurte Si: a ropoti, (reg) a ropăi (2). 3 vt (Reg; îe) A-i ~ cuiva tălpile A fugi foarte repede, izbind cu putere pământul. 4 vi (D. lucrul izbit sau d. spațiul în care se produc zgomote) A emite zgomote ritmice. 5 vi (D. lucrul izbit sau d. spațiul în care se produc zgomote) A răsuna (1).

răpăna v vz răpăi

răpăni v vz răpăi

răpâi v vz răpăi

răpoi v vz răpăi

ÎNAPOI adv. I. (Cu sens local) 1. În spate, în dos, îndărăt. Un voinic pe-un murg călare Înapoi se uită dus. IOSIF, PATR. 51. Scoate gresia... și o aruncă înapoi. ISPIRESCU, L. 25. La plăcinte înainte Și la război înapoi. CREANGĂ, P. 189. ◊ Expr. A da înapoi = a) a face cîțiva pași îndărăt, a se retrage. Calul fiului de crai... începe... a sări în două picioare și a da înapoi. CREANGĂ, P. 187. (Fig.) Făcînd un pas ca acesta nu mai puteam da înapoi. CARAGIALE, O. III 90; b) fig. a regresa, a decădea, a fi în declin. (Pleonastic) A se trage înapoi = a se retrage. Uncheașul s-a tras înapoi și a dat prin niște rîpi străine. SADOVEANU, V. F. 50. Rîul înapoi se trage... munții vîrful își clătesc. ALEXANDRESCU, M. 14. ♦ (Învechit; într-un text, ca trimitere la un pasaj anterior) Mai sus. Sinan-pașa fu apoi chemat la Constantinopol și depărtat din vizirat, după cum am văzut înapoi. BĂLCESCU, O. II 69. 2. La locul de proveniență, în locul unde a fost mai înainte. Plecarea înapoi a fost la opt seara. CAMIL PETRESCU, U. N. 124. Să aducă înapoi pe boieri. REBREANU, R. II 230. Peste zece minute căruța veni înapoi ca să mă ieie de a doua pară. ALECSANDRI, O. P. 258. ◊ Expr. A da înapoi = a restitui, a înapoia. Pămîntul înapoi nu-l mai dăm! REBREANU, R. I 133. A-și lua vorba înapoi = a-și retrage vorba, făgăduiala făcută, a-și călca angajamentul; a reveni asupra celor spuse, rectificînd o greșeală. Își luă vorba înapoi și... reduse coada vulpii pînă la vreo doi stînjeni. ODOBESCU, III 46. A veni înapoi = a reveni, a se întoarce. (Regional) A veni carte-napoi = a veni răspuns la o scrisoare. Ș-o venit carte-napoi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 433. 3. Într-un loc inferior (ca valoare), cu o treaptă îndărăt, în urmă. Cîn’ te văd, mîndro, pe tine, Coasa mea nu taie bine; Cîn’ne-ntîlnim amîndoi, Rămîn cu lucru-napoi. ANT. LIT. POP. I 146. II. (Cu sens temporal) Mai demult, (mai) înainte de timpul actual. Înapoi cu veacuri...

RĂPĂI, răpăi și răpăiesc, vb. IV. Intranz. (Despre ploaie, grindină etc.) A se izbi de o suprafață tare producînd zgomote scurte, dese și ritmice. Pe acoperiș răpăia moale ploaia. SADOVEANU, O. VI 218. Vîntul vuia... măzărichea răpăia în fereastra mamei Stanchei. DELAVRANCEA, S. 16. O ploaie torențială vine răpăind pe miriștea arsă. VLAHUȚĂ, O. A. II 73. Foaie verde solzi de pește, Bate vîntu-mi vîjîiește, Ploaia-n codru răpăiește. ANT. LIT. POP. I 67. ◊ (Prin analogie, despre arme, gloanțe) Automatele sovietice prinseră a răpăi. CAMILAR, N. I 384. Gloanțele răpăiesc mai îndesate de cum sînt oamenii. ODOBESCU, S. III 586. ◊ (Despre alte zgomote sau surse de zgomote) Cu întîrziere au răpăit în sală aplauze. SADOVEANU, A. L. 187. Din ușa de stejar, în care răpăiau topoarele tătărești, îi suflă în față un vînt. GALACTION, O. I 54. Sunete fără-nțeles îmi răpăiau în urechi. VLAHUȚĂ, O. A. 493. ◊ (Despre spațiul în care se produc zgomote) Sala răpăi de aplauze. CĂLINESCU, E. 140. ♦ (Despre oameni) A lovi ritmic într-un obiect, producînd zgomote dese și scurte. [Negustorul] răpăie de-a surda cu cleștele pe sîrmele grătarului. PAS, Z. I 172. Simion răpăi îndîrjit în tobă și oamenii începură să alerge cu pași mari. CAMIL PETRESCU, O. II 279. Eu scosei biata măciucă Și-ncepui a răpăi. El zicea: aman, aman! Eu mă-ntorceam și-i mai dam. ANT. LIT. POP. I 70. (Subiectul este lucrul izbit) Tot satu-i strîns la horă... Tineretul joacă de răpăie pămîntul. VLAHUȚĂ, O. A. II 160. Venea, nene, ursul de duduia pădurea... și răpăia ramurile pe unde trecea. ISPIRESCU, L. 329. ◊ (Impersonal) Dedeau și oamenii lui Ercule, de răpăia. ISPIRESCU, U. 52.

ÎNAPOI adv. 1) În partea din spate; în urmă; îndărăt. ◊ A da ~ a) a se retrage; b) a ceda într-o acțiune, într-o discuție; c) a fi în declin; a regresa. 2) La locul pe care îl ocupa anterior; în locul unde se afla mai înainte; îndărăt. Du-te imediat ~. ◊ A da (ceva) ~ a înapoia; a restitui. A-și lua vorba ~ a-și retrage spusele; a renunța la cele afirmate anterior. 3) Cu o treaptă mai jos; într-un loc sau într-o situație mai dezavantajoasă. ◊ A da (pe cineva) ~ a coborî în rang (pe cineva); a retrograda. 4) Într-o perioadă de timp trecut; în urmă; îndărăt. Teoria e orientată ~. [Sil. în-a-] /în + apoi

A RĂPĂI răpăie intranz. (despre ploaie, arme etc.) A produce zgomote scurte, dese și cadențate; a ropoti. /Onomat.

înapoi adv. indică: 1. o direcțiune retrogradată, la spate: a privi înapoi; 2. o mișcare de retragere: s’a întors înapoi; 3. de întârziere: ceasornicul a rămas înapoi; 4. de alungare: înapoi, sceleratule! [V. apoi].

răpăì v. a bate din picioare sau din palme. [Onomatopee].

înapóĭ, prep. cu gen. (în și apoĭ). Dinapoĭ, după (cu stare saŭ mișcare): înapoĭa mea, înapoĭa caseĭ. Înapoi! Înapoĭa mea (adică du-te!) – Și rapóĭ (est) ca strigăt caluluĭ să se dea înapoĭ = „nazat”. V. dinapoĭ și cp. cu dinainte, înainte.

răpăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (imit. ca și tropăĭ. V. răpștesc). Cad orĭ izbesc răpede și în mare număr: ploaĭa răpăĭa în geamurĭ (Sov. 243), copitele se auzeaŭ răpăind pe cîmp, tarabangiu răpăĭa din tarabană. – Și rópăĭ.

înapoi (desp. î-na-/în-a-) adv.

răpăi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. răpăi, 3 răpăie, imperf. 1 răpăiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să răpăi, 3 să răpăie

!înapoi (î-na-/în-a-) adv.

răpăi (a ~) vb., ind. prez. 3 răpăie, imperf. 3 sg. răpăia; conj. prez. 3 să răpăie

înapoi adv. (sil. mf. în-)

răpăi vb., ind. și conj. prez. 3 sg. răpăie, imperf. 3 sg. răpăia

înapoi

răpăi (ind. prez. 3 sg. și pl. răpăie)

înapoi.

răpăiu, -păie 3, -păiam 1 imp.

ÎNAPOI adv. (local) 1. îndărăt. (Du-te imediat ~.) 2. dinapoi, dindărăt. (E orientat ~.)

RĂPĂI vb. 1. a ropoti, (astăzi rar) a pârâi, (reg.) a ropăi. (Ploaia ~ pe acoperișuri.) 2. v. păcăni. 3. v. răsuna.

ÎNAPOI adv. (local) 1. îndărăt. (Du-te imediat ~.) 2. dinapoi, dindărăt. (E orientat ~.)

RĂPĂI vb. 1. a ropoti, (astăzi rar) a pîrîi, (reg.) a ropăi. (Ploaia ~ pe acoperișuri.) 2. a păcăni, a pîrîi, a țăcăni, (rar fig.) a toca. (Mitraliera ~ fără întrerupere.) 3. a răsuna, a vui. (Sala ~ de aplauze.)

Înapoi ≠ înainte

răpăi (răpăiesc, răpăit), vb. – A ropoti, a plescăi, a tropoti. – Var. ropoi, răpăni. Creație expresivă, cf. dupăi, tropăi. – Der. răpăială, s. f. (zgomot produs de ploaie); răpănitor, adj. (zgomotos); răpăitură, s. f. (răpăit).

ET SEMEL EMISSUM VOLAT IRREVOCABILE VERBUM (lat.) un cuvânt o dată spus zboară fără să-l mai poți aduce înapoi – Horațiu, „Epistulae”, 1, 6, 31.

GIB MEINE JUGEND MIR ZURÜCK! (germ.) dă-mi tinerețea înapoi! – Goethe, „Faust”. Faust cere lui Mefisto împlinirea acestei dorințe, pentru a cerceta tainele Universului, pe care n-a reușit să le afle din cărțile studiate într-o viață de om.

RETRO SATANA! (lat.) înapoi Satană! – Matei 4, 10 și Marcu 8, 33. Cuvinte atribuite de evangheliști lui Iisus, prin care se exprimă, în mod obișnuit, refuzul unei propuneri făcute de o persoană.

VARE, VARE, REDDE MIHI LEGIONES! (lat.) Varus, Varus, dă-mi legiunile înapoi! – Suetoniu, „De vita XII Caesarum”. Strigătul lui Octavian August la primirea știrii că generalul Varus a pierdut trei vestite legiuni în luptele cu germanii. Strigăt de deznădejde în fața unei pierderi ireparabile.