RIDÍCHE, ridichi, s. f. Plantă erbacee legumicolă din familia cruciferelor, cu frunze adânc crestate, cu rădăcina sferică sau conică, alungită, cărnoasă, umflată, comestibilă (Raphanus sativus); p. restr. rădăcina comestibilă a plantei. ◊ Ridiche sălbatică = buruiană anuală, dăunătoare plantelor de cultură, cu tulpina acoperită de peri, cu frunze ovale și cu flori albe, roșii, violete, rar gălbui (Raphanus raphanistrum). ◊ Expr. (Fam.) A freca (cuiva) ridichea = a) a bate tare (pe cineva); b) a critica, a certa aspru (pe cineva). – Din lat. radicula.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

RIDÍCHE ~i f. 1) Plantă erbacee legumicolă, cu frunze mari, crestate, cu flori albe sau violete, cultivată pentru rădăcina ei comestibilă. 2) Rădăcina acestei plante. ◊ ~ de lună ridiche cu rădăcina rotundă sau alungită, cu coajă roșie sau albă, recoltată primăvara timpuriu. ~ neagră (~ -de-toamnă sau ~ -de-iarnă) ridiche cu rădăcina rotundă, având coaja groasă, de culoare neagră, recoltată toamna târziu. ~-sălbatică plantă erbacee necultivată, cu rădăcina lungă și subțire, cu tulpina păroasă, cu frunze alterne, ovale și cu flori divers colorate. [G.-D. ridichii] /<lat. radicula
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RIDÍCHE s. (BOT.) 1. (Raphanus sativus) (prin Ban.) rotcă. 2. ridiche sălbatică (Raphanus raphanistrum) = (reg.) ridichioară, rapiță sălbatică.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ridíche s. f., art. ridíchea, g.-d. art. ridíchii; pl. ridíchi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink