rapiță sf [At: COTEANU, PL. 26 / V: (reg) rapiț sm, -ință, rochiță, nap~ / Pl: ? / E: bg рапица] 1-2 (Șîc ~-sălbatică,~-măruntă,~-navetă, ~-colza) Două specii de plante erbacee din familia cruciferelor cu tulpina lungă și subțire și cu flori galbene, cultivate pentru semințele lor bogate în ulei, cu numeroase întrebuințări în industrie Si: (reg) brojbă (1, 4), curechi-~ (5-6) ~sălbatic, nap-rotund, navetă (Brassica napus și Brassica rapa). 3 (Îs ~ sălbatică) Nap-sălbatic (Brassica campestris). 4 (Îc ~-neagră, ~-de-muștar) Muștar-negru (Brassica nigra). 5 (Îc ~albă, ~-de-muștar) Muștar-alb (Brassica alba). 6 (Reg; îc) ~-sălbatică Muștar-de- câmp Si: ridichioară (2) (Sinapis arvensis). 7 (Reg; îae) Brâncuță (5) (Nasturtium palustre). 8 (Reg; îae) Ridiche-sălbatică (Raphanus raphanistrum). 9 (Reg; îc) ~-albă sau ~-de-grădină Muștar (Sinapis alba). 10 (Reg; îc) ~-de-câmp Muștar-de-câmp (Sinapis arvensis). 11 (Reg; îc) ~-de-ogoare Ridiche-(10) sălbatică (Raphamus raphanistrum). 12 Sămânță de rapiță (1-2). 13 Ulei extras din sămânță de rapiță (1-2). 14 (Reg) Brâncuță (4) (Sisymbrium officinale). 15 (Reg) Varză căreia nu i s-a format căpățâna.

râpa vit [At: BOCEANU, GL. / Pzi: ~pez / E: râp²] 1-2 (Olt; Trs) A se acoperi de rapăn¹. 3-4 (D. piele) A crăpa din cauza murdăriei sau a frigului.

râpă¹ sf [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 43^r/3 / V: rip~ / Pl: ~pe, ~pi / E: ml ripa] 1 Coastă abruptă a unui deal. 2 Surpătură de pământ făcută de torente sau de șuvoaie Si: ponor, prăpastie, pripor. 3 (Îe) A merge de ~ A se rostogoli pe un povârniș Si: a se prăvăli. 4 (Îe) A se duce de ~, (rar) a ajunge la malul ~pei A se distruge (1). 5 (Îae) A eșua (4). 6 (Îe) A da de ~ A distruge (1). 7 (Îe) A (se) da de (sau, rar, pe, la) ~ A (se) omorî. 8 (Îae; rar) A (se) înșela. 9 Mal. 10 (Rar; îe) A da cu nasul de ~ A fi silit să se opresacă. 11 (Reg) Matcă. 12 (Bot) Sfeclă (Beta vulgaris).

ripă² sf vz râpă¹

RAPIȚĂ s. f. Numele a două plante din familia cruciferelor, cu tulpina lungă, subțire și ramificată și cu flori galbene, cultivate pentru semințele lor bogate în ulei (Brassica napus oleifera și Brassica rapa oleifera). – Din bg. rapița.

RÎPĂ, rîpe și rîpi, s. f. Coastă abruptă a unui deal; surpătură de pămînt făcută de torente sau de șuvoaie. Rîpele erau pline de troiene, drumurile la Bistrița erau închise. SADOVEANU, B. 65. Colo în depărtare e valea lui natală, Cu codri plini de umbră, cu rîpe fără fund. EMINESCU, O. IV 318. Prin rîpi adînci zăpada de soare se ascunde. ALECSANDRI, O. 174. ◊ Expr. A (se) da (a merge sau a (se) duce) de rîpă = a (se) distruge, a (se) nimici; (despre persoane, rar) a se omorî. Uneori îl băteau gîndurile să-și facă seamă singur, să se dea de rîpă. ISPIRESCU, L. 214. Ai mai crescut haraciul... Făr-a vedea că țara sărmană-o dai de rîpă. ALECSANDRI, T. II 169.

RAPIȚĂ ~e f. 1) Plantă erbacee furajeră cu tulpina înaltă, subțire și ramificată, cu flori mărunte, galbene-aurii, cultivată și pentru fructele ei, din ale căror semințe se extrage ulei folosit în alimentație și în industrie. 2) colect. Semințe ale acestei plante. /<bulg. rapica

RÂPĂ ~e f. 1) Surpătură de pământ, lungă și adâncă, apărută în urma acțiunii torenților de apă. ◊ A da de ~ (ceva) a face să nu se aleagă nimic (din ceva); a face să eșueze (ceva). Bun de dat la ~ a) bun de aruncat; b) nemernic. A se duce (sau a merge) de ~ a se solda cu nereușită. 2) pop. Apă curgătoare mică; pârâu. [G.-D. râpei; Pl. și râpi] /<lat. ripa

râpă f. deal prăpăstios, coastă sau vale repede: prin râpi adânci zăpada de soare s’ascunde AL.; a da de râpă, a duce la prăpăd pe cineva. [Lat. RIPA].

rîpă f., pl. e și (est) ĭ (lat. rîpa, mal; it. riva, sic. ripa, fr. rive, pv. sp. pg. riba). D. rom. vine rut. rypa, povîrniș). Mare surpătură de pămînt, loc surpat orĭ foarte povîrnit (dar maĭ mic de cît prăpastia). A da pe cineva de rîpă (saŭ: de mal), a-l prăpădi, a-l da peiriĭ. – Pl. e. V. la sodom.

rapiță s. f., g.-d. art. rapiței

râpă s. f., g.-d. art. râpei/râpii; pl. râpe/râpi

râpă s. f., g.-d. art. râpei/râpii; pl. râpe/râpi

rapiță s. f., g.-d. art. rapiței

râpă s.f., g.-d. art. râpei /râpii; pl. râpe /râpi

râpă, -pi.

RAPIȚĂ s. (BOT.) 1. (Brassica napus și rapa) (reg.) brojbă, nap, navetă, curechi-de-câmp, curechi-sălbatic. 2. rapiță-sălbatică (Nasturtium palustre) v. brâncuță.

RÂPĂ s. (GEOGR.) ponor, văgăună, (pop.) mal, surpătură, (reg.) afundătură, tudină, țifleică, (Munt. și Olt.) sodom, (înv.) strămină. (Teren plin de ~e.)

RÎPĂ s. (GEOGR.) ponor, văgăună, (pop.) mal, surpătură, (reg.) afundătură, tudină, țifleică, (Munt. și Olt.) sodom, (înv.) strămină. (Teren plin de ~e.)

rîpă (-pe), s. f. – Abis, prăpastie, hău. – Var. Trans. de S. ripă. Mr. arîpă, megl. rǫpă, istr. ărpĕ. Lat. rῑpa (Pușcariu 1467; REW 7328), cf. alb. rip (Philippide, II, 652), v. it. ripa, prov., cat., port. riba, fr. rive. – Der. rîpos (var. rîpănos), adj. (plin de rîpe, abrupt). Din rom. provine rut. rypa (Miklosich, Wander., 19; Candrea, Elemente, 404).

PAȘTELUI, Insula ~ (ISLA DE PASCUA sau RAPA NUI; TE PITO TE HUNUA „Buricul Pământului” în limba băștinașilor), insulă chiliană în E Oc. Pacific, la c. 2.500 km V de țărmul Americii de Sud; 162,5 km; c. 3.000 loc. (pascuani), majoritatea provenind din amestecul populației locale (de origine polineziană) cu imigranți din America și Europa. Localit. pr.: Hanga Roa. Cratere de vulcani stinși (Rano Aroi, 618 m alt.) și numeroase peșteri. Climă tropicală. Cafea, tutun, bananieri, batate. Creșterea ovinelor și bovinelor. Pescuit. Turism. Descoperită de navigatorul olandez Jakob Roggeveen la 6 apr. 1722 (zi de Paști). Anexată de Chile în 1888, care a inclus-o în prov. Valparaíso. Este probabil un rest al ipoteticului continent dispărut, Pacifida. În P. se păstrează un mare număr (c. 900) de statui gigantice monolite din tuf vulcanic (până la 12 m înălțime și unele peste 20 t greutate), reprezentând figuri omenești, păsări, pești etc. (considerate ca aparținând patrimoniului universal). S-au găsit și morminte ale populației Ahu și tăblițe cu inscripții hieroglifice (scrierea rongo-rongo), încă nedescifrate. Ipoteza apartenenței lor la civilizația precolumbiană a format mobilul unei celebre expediții („Aku-Aku”), condusă de etnograful norvegian Thor Heyerdahl. Parc național (din 1968) cu o supr. de 4,6 mii ha.

RAPA NUI v. Paștelui, Insula ~.

RÂPA ALBASTRĂ, lac antropic în jud. Vaslui, realizat pe cursul inf. al râului Simila, la 6 km amonte de confl. cu Bârladul. Supr.: 232 km; vol.: 10,6 mil. m³.

RÂPA DE SUS v. Vătava.

RÂPA ROȘIE v. Sebeș (3).

RÂPILE v. Gura Văii.

Răp/a, -an, -escu v. Rîpă 2, 3.

RÎPĂ subst. 1. Rîpa b. (Sd XVI 73; Bîr I; 16 B II 250). 2. Răpa, C., mold. (Sd VII 67); Răpescu, mold. 3. Răpan, Lupu scris și Rîpan (Bîr II). 4. Rîpașu, Iordache (Puc 297, 397).

a se duce de râpă expr. 1. a se distruge, a se nimici. 2. (d. planuri, proiecte) a eșua.