PĂȘTÍȚĂ, păștițe, s. f. Plantă erbacee mică, cu una sau cu două flori galbene-aurii, acoperite pe dinafară cu peri moi; păscuță, floarea-paștilor (Anemone ranunculoides). – Paști + suf. -iță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

PĂȘTÍȚĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpina erectă, scundă, având frunze lunguiețe și flori de culoare galbenă-aurie, acoperite pe din afară cu peri moi, care crește prin locuri umbroase. /Paști + suf. ~iță
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PĂȘTÍȚĂ s. (BOT.; Anemone ranunculoides) găinușa, gălbenele (pl.), dediței-galbeni (pl.), floarea-paștilor, floarea-păsărilor, floarea-vântului-galbenă, (reg.) breabăn, păscuță, turculeț, zlac, muscerici-galbeni (pl.), pâinea-paștelui.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PĂȘTÍȚĂ s. v. floarea-paștelui.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

păștíță, păștíțe, s.f. (reg.) 1. sărbătoarea religioasă a Paștilor. 2. (la pl.) Bunavestire. 3. Duminica Tomii (prima duminică după Paști); paștele mici. 4. plantă erbacee cu flori galbene-aurii; găinușă, gălbinele, floarea-paștilor.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

păștíță s. f., g.-d. art. păștíței; pl. păștíțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink