RÁNTIE, rantii, s. f. Haină lungă și largă care se poartă (mai ales de către călugări, preoți etc.) peste îmbrăcăminte, ca o manta. – Et. nec. Cf. ucr. rantuh.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RÁNTIE ~i f. Haină bărbătească lungă și largă, purtată, mai ales de clerici, peste îmbrăcăminte, ca o manta. [G.-D. rantiei] /Orig. nec.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RÁNTIE s. (BIS.) (rar) mantie. (~ preoțească.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RÁNTIE s. v. buleandră, cârpă, fleandură, otreapă, petică, scutec, zdreanță.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

rántie (rántii), s. f. – (Mold.) Mantie, haină lungă. Pol. rantuch (Scriban).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

rántie s. f. (sil. -ti-e), art. rántia (sil. -ti-a), g.-d. art. rántiei; pl. rántii, art. rántiile (sil. -ti-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink