2 intrări
6 definiții
Explicative DEX
rancoare sf [At: BARIȚIU, P. A. III, 233 / V: răn- / Pl: ? / E: lat rancor, -oris] (Ltî) Dușmănie (1).
râncoare sf vz rancoare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RÎNCOARE s. f. (Transilv.) Ură, pizmă. Așa cobesc muierile în răutatea inimii lor, din rîncoare. RETEGANUL, P. V 19.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RÎNCOARE s. f. (Reg.) Ură, pizmă. – Lat. rancor, -oris.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Sinonime
RANCOARE s. v. animozitate, discordie, dușmănie, învrăjbire, ostilitate, pornire, ură, vrajbă, vrăjmășie, zâzanie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rancoare s. v. ANIMOZITATE. DISCORDIE. DUȘMĂNIE. ÎNVRĂJBIRE. OSTILITATE. PORNIRE. URĂ. VRAJBĂ. VRĂJMĂȘIE. ZÎZANIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: rancoare
rancoare substantiv feminin
| substantiv feminin (F116) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Intrare: râncoare
| substantiv feminin (F116) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
râncoaresubstantiv feminin
-
- Așa cobesc muierile în răutatea inimii lor, din rîncoare. RETEGANUL, P. V 19. DLRLC
-
etimologie:
- rancor, -oris DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.