RANCHIÚNĂ, ranchiune, s. f. Ură ascunsă, dușmănie și dorință de răzbunare; pizmă, pică. – Din fr. rancune.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RANCHIÚNĂ ~e f. Sentiment de animozitate ascunsă (susținut de dorința răzbunării); pizmă; pică. [G.-D. ranchiunei; Sil. -chiu-] /<fr. rancune
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RANCHIÚNĂ s.f. Pizmă, pică, ură ascunsă; dorință de răzbunare. [Pron. -chiu-, pl. -ni, -ne. / < fr. rancune].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RANCHIÚNĂ s. f. ură ascunsă și dorință de răzbunare; pică. (< fr. rancune)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RANCHIÚNĂ s. v. invidie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ranchiúnă s. f. (sil. -chiu-), g.-d. art. ranchiúnei; pl. ranchiúne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink