raliu sn [At: SCÎNTEIA, 1960, nr. 4850 / Pl: ~ri / E: fr rallye] Cursă automobilistică, de regulă pe distanțe mari, combinată adesea cu probe speciale (de viteză, îndemânare etc.).

RALIU s.n. Întrecere automobilistică de regularitate și rezistență, organizată pe parcursul a sute sau mii de kilometri pe drumuri cu diferite dificultăți, deschise traficului rutier obișnuit. [< engl., fr. rallye].

RALIU s. n. 1. competiție automobilistică de regularitate și rezistență, pe un parcurs lung, constând uneori și din probe speciale. 2. (p. ext.) concurs (de cunoștințe etc.). (< fr. rallye)

RALIU ~ri n. Cursă automobilistică pe distanțe mari, combinată adesea cu probe speciale (de viteză, de îndemânare etc.). /<fr. rallye

raliu n. șină de cale ferată (= fr. rail).

raliu s. n., art. raliul; pl. raliuri

raliu s. n., art. raliul; pl. raliuri

raliu s. n., art. raliul; pl. raliuri

RALIU AERIAN întrecere aviatică organizată pe distanțe relativ mari cu trecere obligatorie prin anumite puncte de control care trebuiesc descoperite.

RALÍU (< engl., fr.) s. n. ~ automobilistic = cursă de regularitate, desfășurată pe distanțe mari, constând uneori și din probe speciale (de coastă, de viteză etc.). Ex.: r. Paris-Beijing (1907), r. Monte-Carlo, desfășurat prima dată în 1911, r. Paris-Dakar (1979).