O definiție pentru raităr
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
raităr (-ri), s. m. – Călăreț. – Var. raiter. Germ. Reiter, prin intermediul pol. rajter, rus. rejtar (Tiktin). Sec. XVIII, înv.
Intrare: raităr
raităr substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)