RÁITĂ, raite s. f., interj. 1. S. f. (Fam.) Parcurgere a unui drum fără oprire (mari), trecere în grabă pe undeva, vizită scurtă. 2. Interj. (Înv.; în forma raita) Cuvânt de recunoaștere rostit de paznicii de noapte, când se apropiau unul de altul. – Din magh. rajta.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
RACAI
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RÁITĂ ~e f. fam.: A da (sau a trage, a face) o ~ a trece în grabă pe undeva; a se abate. /<ung. rajta
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RÁITĂ s. v. tur.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ráită s. f. (sil. rai-), pl. ráite
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a da o raită expr. 1. a face o plimbare. 2. a face o vizită scurtă.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink