rahitism sn [At: KRETZULESCU, M. 125/21 / V: rachi~ / Pl: ? / E: fr rachitisme] Boală caracteristică primei copilării, ce constă în calcifierea insuficientă a țesutului fundamental osos, fiind produsă de lipsa vitaminei D.

RAHITISM s. n. Boală ivită în primele luni ale vieții omului, caracterizată prin calcifierea insuficientă a țesutului fundamental osos și produsă de lipsa vitaminei D₂.

RAHITISM s.n. Boală (manifestată în special la copii) caracterizată prin deformații ale oaselor ca urmare a lipsei sărurilor de calciu în organism. [< fr. rachitisme, it. rachitismo].

RAHITISM s. n. 1. boală (la copii) prin deformații ale oaselor, ca urmare a lipsei sărurilor de calciu în organism. 2. dezvoltare incompletă a unei plante; hipertrofie a învelișurilor florale. (< fr. rachitisme)

RAHITISM n. Stare patologică cauzată de insuficiența vitaminei D în organism, caracterizată prin deformații ale sistemului osos. /<fr. rachitisme

rahitism n. boală de copii ce le încovoaie șira spinării, cauzată mai ales de prostul nutriment.

*rachitízm n. (d. vgr. rahîtis, rachitizm). Med. O boală care face să se strîmbe saŭ să nu se dezvolte bine spinarea și cele-lalte oase și a căreĭ cauză esențială e mîncarea proastă. – Și rah-.

rahitism s. n.

rahitism s. n.

rahitism s. n.

rahitism.

RAHITISM s. (MED.) (înv.) rahitis.

RAHITISM s. (MED.) (înv.) rahitis.

RAHITÍSM (< fr., it.) s. n. Boală întâlnită la copii și adolescenți, cauzată de o carență cronică de calciu sau de vitamina D (datorită unui deficit alimentar sau unui deficit de expunere la soare), care provoacă tulburări în metabolismul fosforului și al calciului, ceea ce duce la o mineralizare incompletă a oaselor. Se manifestă prin deformări osoase (îngroșarea extremităților oaselor, curbarea membrelor inferioare, proeminențe la nivelul coastelor și a sternului) și întârziere în apariția dinților etc. Tratamentul implică doze masive de vitamina D, expunere la soare și o dietă echilibrată.