rahicenteză sf [At: DN³ / Pl: ~ze / E: fr rachicentesè] Introducere a unui ac de seringă în spațiul dintre două vertebre, pentru a face un tratament, o anestezie etc.

RAHICENTEZĂ s.f. (Med.) Puncție rahidiană. [< fr. rachicentèse, cf. gr. rachis – coloana vertebrală, kentesis – înțepătură].

RAHICENTEZĂ s. f. puncție rahidiană cu rol terapeutic sau anestezic. (< fr. rachicentèse)

rahicenteză s. f., g.-d. art. rahicentezei; pl. rahicenteze

rahicenteză s. f., g.-d. art. rahicentezei; pl. rahicenteze

rahicenteză s. f., g.-d. art. rahicentezei; pl. rahicenteze

RAHI- „șira spinării, rahis, rahidian, costat”. ◊ gr. rhakhis „șira spinării” > fr. rachi-, it. id., engl. id., germ. rhachi- > rom. rahi-. □ ~agră (v. -agră), s. f., gută a coloanei vertebrale; ~algie (v. -algie), s. f., durere localizată de-a lungul coloanei vertebrale; ~centeză (v. -centeză), s. f., puncție rahidiană cu rol terapeutic sau anestezic; ~liză (v. -liză), s. f., metodă de tratament a devierilor de coloană vertebrală cu ajutorul tracțiunii și presiunii; ~pag (v. -pag), s. m., făt teratologic format din doi gemeni uniți spate în spate printr-o porțiune a coloanei vertebrale; ~pter (v. -pter), adj., cu foliole costate; ~schizalgie (v. schiz/o-, v. -algie), s. f., durere localizată la nivelul unei malformații congenitale a coloanei vertebrale; ~tom (v. -tom), s. n., instrument chirurgical utilizat în rahitomie; sin. rahiotom; ~tomie (v. -tomie), s. f., operație chirurgicală de secționare a coloanei vertebrale fetale și extragere fragmentară ulterioară; sin. rahiotomie; ~trih (v. -trih), adj., cu coaste păroase.