RAGEAL, rageli, s. m. (Înv.) Ministru sau mare demnitar al Porții Otomane. – Din tc. rical.

RAGEAL, rageli, s. m. (Turcism înv.) Ministru sau mare demnitar al Porții Otomane. – Din tc. rical.

RAGEAL, rageali,^[1] s. m. (Turcism învechit) Ministru al Porții otomane; mare demnitar, consilier, sfetnic. Ragealii iubesc banii; ajutorul și favorul lor, domnii îl cumpără cu bani. NEGRUZZI, S. I 274. – Variantă: regea, regele (GHICA, S. VIII), s. f.

ragial smn vz regeal

răgeal smn vz regeal

râgeal smn vz regeal

regeal smn [At: VĂCĂRESCUL, IST. 277 / V: ragial, răg~, râg~, rigial / Pl: ~i sm, ~e, ~ele, ~uri sn / E: tc riçal] (Tcî) 1 Ministru al Porții Otomane. 2 Mare demnitar. 3 Funcția de mare demnitar al Porții Otomane.

rigial smn vz regeal

REGEA s. f. v. rageal.

regeal n. od., mare demnitar al Porții: elciii aleargă pe capete pe la toate regealele GHICA. [Turc. RIDJAL].

răgeál, V. regeal.

regeál (ea dift.) m., pl. lĭ (turc. rical, pl. d. ar. reğul, om; bgr. ridzali, scris -tzáli, ministru, consilier; alb. riğal, avocat, bg. sîrb. „slujbaș”). Vechĭ. Ministru turcesc, maĭ ales dintre primiĭ treĭ (de interne și războĭ, de externe și șefu ceaușilor și al polițiiĭ). – Și col. n., pl. e și urĭ, miniștriĭ sultanuluĭ. Și răgeal, regeal ș regealîc, pl. urĭ.

regea (înv.) s. f., art. regeaua, g.-d. art. regelei; pl. regele

regeal (înv.) (desp. -geal) s. m., pl. regeali

regeal (înv.) (-geal) s. m., pl. regeali

regeal s. m. (sil. -geal), pl. regeali

regeal, regeali, s.m. (înv.) mare demnitar al Porții otomane.