RAGEA, ragele, s. f. (Înv.) Rugăminte, cerere. [Var.: (reg.) răgea s. f.] – Din tc. ricā.

ragea sf vz regea

RAGEA, ragele, s. f. (Turcism înv.) Rugăminte, cerere. [Var.: (reg.) răgea s. f.] – Din tc. ricā.

RAGEA, ragele, s. f. (Turcism învechit) Rugăminte, cerere. (Cu pronunțare regională) Cuconașule! iaca hina (= fina) d-tale care vrea să-ți facă o răgea. ALECSANDRI, T. 387.

RAGEA ~ele f. înv. Cerere stăruitoare. [Art. rageaua] /<fr., turc. rică

RĂGI vb. IV v. rage.

rage [At: PSALT. 215 / V: (îrg) răgi (Pzi: răgesc / Par: răgit, ras), (reg) răgui (Pzi: 3 răguie), râgi / Pzi: rag / Par: ras / E: ml ragere] 1 vi (D. unele animale) A scoate răgete Si: a mugi, a răcni, (îrg) a rugi. 2 vt (Pan; d. instrumente muzicale) A scoate sunete puternice, neplăcute. 3 (Îe) Nici nu-mi ~, nici nu-mi plânge Nu mă interesează. 4 (Fig; d. oameni) A zbiera. 5 (D. ape) A vui.

răgea sf vz regea

răgi v vz rage

răgui v vz rage

râgi v vz rage

regea sf [At: LET. III, 257/9 / V: rag~, răg~, rig~ / Pl: ~ele / E: tc reça, riça] (Înv) 1 Rugăminte. 2 Mijlocire. 3 Sprijin. 4 Protecție. 5 Mijlocitor. 6 Protector. 7 Proptea.

rigea sf vz regea

RĂGI vb. IV v. rage.^[1]

RAGE, rag, vb. III. Intranz. (De obicei la pers. 3) (Mai ales despre boi, vaci, cerbi) A scoate răgete; a mugi. Vaca rage de foame în bătătură. VLAHUȚĂ, O. A. 358. Boii rag, caii rînchează, cînii latră la un loc, Omul, trist, cade pe gînduri și s-apropie de foc. ALECSANDRI, P. A. 112. ♦ Fig. (Despre oameni) A țipa, a striga, a zbiera. Rabdă inimă și taci, Dacă n-ai gură să ragi. ȘEZ. XII 83. Badea rage Prin pîrloage, Lelea îngînă Din grădină (Clopotul și toaca). – Forme gramaticale: perf. s. răgii, part. ras.

A RAGE rag intranz. 1) (despre unele animale) A scoate răgete caracteristice speciei; a mugi; a răcni; a zbiera. 2) fig. depr. (mai ales despre copii) A plânge cu glas tare (de cele mai multe ori fără motiv). 3) fam. (despre persoane) A scoate sunete puternice și prelungi; a țipa; a striga; a răcni. /<lat. ragere

REGEA s. f. (Mold.) Rugăminte, cerere. Am venit la împărăție ta că am o răge, de mi s-a trece. Împăratul zisă: "Spune-m ce răge ai''. H 1779², 101^v. Este frînc, ori frîncoaică, de merge la o sultană și face regea pentru un patriarh. PSEUDO-E. EOGĂLNICEÂNU. Etimologie: tc. reca, rica.

rage v. a sbiera ca vitele: boii rag, caii rânchează AL. [Lat. vulg. RAGERE = clasic RUGIRE].

regeà f. rugăminte: fina d-tale vrea să-ți facă o regea AL. [Turc. REDJA].

rag, ras, a ráge v. intr. (lat. pop. rágere = ragire, a rage, a mugi; fr. raire și braire, a zbera [măgaru], it. ragghiare). Strig, mugesc, vorbind de boĭ și vacĭ: bou rage, calu nechează. – Part. ras și cele-lalte forme trecute nu se întrebuințează. – Vechĭ (Dos.) și răgesc, a răgi.

răgeá, V. regea.

regeá și răgeá f., pl. ele (turc. reca, rica, id., d. ar. riğa, speranță; ngr. ridzás, alb. sîrb. riğa). Vechĭ. Rugăminte, solicitare, intervențiune: a face răgea saŭ răgele. Azĭ. Bz. Rar. A avea răgele, a avea protecțiune (sprijin).

rage (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. rag, 3 sg. rage, imperf. 1 răgeam; conj. prez. 1 sg. să rag, 3 să ragă; ger. răgând (nefolosit la perf., part.)

regea (înv.) s. f., art. regeaua, g.-d. art. regelei; pl. regele

rage (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. rage, imperf. 3 sg. răgea (nu se folosește la participiu, supin și timpurile compuse cu participiul)

regea (înv.) s. f., art. regeaua, g.-d. art. regelei; pl. regele, art. regelele

rage vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rag, 2 sg. ragi, 3 sg. rage; conj. prez. 3 sg. și pl. ragă; ger. răgând

regea s. f., art. regeaua, g.-d. art. regelei; pl. regele

rage

rag, răgeam 1 imp., rage inf.

RAGE vb. v. mugi.

REGEA s. v. cerere, doleanță, protecție, rugă, rugăciune, rugăminte, solicitare, sprjiin.

RAGE vb. a mugi, a zbiera, (înv. și reg.) a rugi, (reg.) a rîncăi, a rîncălui, (Transilv.) a băuni. (Vitele ~.)

regea s. v. CERERE. DOLEANȚĂ. PROTECȚIE. RUGĂ. RUGĂCIUNE. RUGĂMINTE. SOLICITARE. SPRIJIN.

rage (rag, răgit), vb. – A mugi, a răcni, a behăi. Lat. ragĕre (Densusianu, Hlr., 197; Pușcariu 1427; REW 7077), cf. v. fr. raire. Din sec. XVII, tendința este de a asimila conjug. cu cea a vb. în -ire: formele part. ras și ale gerunziului răgînd, pe care le citează Tiktin, sînt puțin folosite. – Der. răget, s. n. (behăit, muget), cu var. răget, ragăt, rare; rangăt, s. n. (zbierat, muget), var. cu infix nazal; ramăt, s. n. (muget), negreșit altă var., deși dificil de explicat fonetic (după Tiktin, din freamăt, care nu este nici el mai ușor).

regea (regele), s. f. – 1. Rugăminte, cerere. – 2. Cel care intervine, avocat. – Var. răgea, rigea. Tc. reca, din arab. riğa „speranță” (Șeineanu, II, 301), cf. ngr. ῥιτδᾶς, alb., bg. riğa. – Der. regeal (var. rigeal, răgeal), s. m. (demnitar turc, ministru), din tc. rical; regealîc, s. n. (intervenție). Toate aceste cuvinte sînt înv.