rafinare sf [At: I. NAT. 21 / V: (înv) ~fen~ / S și: (înv) raffinare / Pl: ~nări / E: rafina] 1 Proces tehnologic prin care se îndepărtează impuritățile dintr-o substanță, dintr-un produs etc. Si: rafinaj (1). 2 Tratament al pastei de hârtie executat, de obicei, cu ajutorul rafinoarelor cu piatră, după procesul de fierbere Si: rafinaj (2). 3 (Fig) Rafinament (1).

RAFINARE, rafinări, s. f. 1. Acțiunea de a rafina; curățirea unui produs de materiile străine pe care le conține. Rafinarea alcoolului. 2. Fig. Perfecționare, subțiere a gustului sau a simțirii cuiva; rafinament. Mai întîi o rafinare cerebrală trecută prin ereditate de la o generație la alta. IBRĂILEANU, SP. CR. 31. N-a ajuns pe Eminescu, n-are fineța și rafinarea acestuia. GHEREA, ST. CR. III 403.

RAFINARE s.f. Acțiunea de a (se) rafina și rezultatul ei; rafinaj. ♦ Operația de defibrare fină a pastei din fibre de lemn pentru a obține un grad de măcinare mai ridicat. [< rafina].

RAFINARE s. f. 1. acțiunea de a (se) rafina; rafinaj. 2. operația de defibrare fină a pastei din fibre de lemn pentru a obține un grad de măcinare mai ridicat. (< rafina)

rafinare f. 1. acțiunea de a rafina (zahăr, metale); 2. fig. fineță exagerată.

rafena v vz rafina

rafina [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) ~fena, răfena, (reg) răf~, ref~ / Pzi: ~nez, (înv) rafin / E: fr raffiner, ger raffinieren] 1 vt A curăța o substanță, un produs etc. de impurități. 2 A trata semifabricatele fibroase folosite în industria hârtiei în scopul separării, perierii și hidratării fibrelor. 3-4 vtr (Fig) A (se) face mai fin, mai delicat, mai subtil.

răfena v vz rafina

răfenare sf vz rafinare

răfina v vz rafina

refina v vz rafina

RAFINA, rafinez, vb. I. Tranz. 1. A curăța un produs de substanțele străine pe care le conține. A rafina zahărul. 2. Fig. A face mai fin, mai delicat, mai subtil. (Refl.) Într-o țară cu o cultură artistică serioasă... gustul s-a rafinat și mintea s-a ascuțit de atîtea opere nepieritoare. VLAHUȚĂ, O. A. 210.

RAFINA vb. I. 1. tr. A curăța (o substanță, un produs etc.) de corpurile străine pe care le conține. 2. tr., refl. (Fig.) A (se) face mai subtil, mai delicat. [< fr. raffiner, it. raffinare].

RAFINA vb. I. tr. a curăța o substanță, un produs etc. de corpurile străine pe care le conține. II. tr., refl. (fig.) a (se) face mai fin, mai delicat. (< fr. raffiner)

A SE RAFINA mă ~ez intranz. A deveni (mai) fin; a căpăta finețe; a căpăta gusturi alese, fine; a se civiliza; a se cizela; a se stila. /<fr. raffiner, germ. raffinieren

A RAFINA ~ez tranz. 1) (produse alimentare sau industriale) A curăța de impurități. 2) (petrol) A separa de produsele conținute (benzină, motorină, păcură etc.). 3) fig. A face să se rafineze; a face (mai) fin; a civiliza. /<fr. raffiner, germ. raffinieren

rafinà v. 1. a face mai fin sau mai curat: a rafina zahărul; 2. fig. a exagera fineța, a subtiliza.

*rafinéz v. tr. (fr. raffiner, d. pref. re- și affiner, compus din pref. a- și fin, fin). Fac maĭ fin, maĭ curat: a rafina zahăr, petrol. Fig. Fac maĭ delicat, maĭ subtil, maĭ șiret: a te rafina; a-țĭ rafina limba, stilu, gustu, plăcerile.

rafinare s. f., g.-d. art. rafinării; pl. rafinări

rafinare s. f., g.-d. art. rafinării; pl. rafinări

rafinare s. f., g.-d. art. rafinării; pl. rafinări

rafina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. rafinez, 3 rafinează; conj. prez. 1 sg. să rafinez, 3 să rafineze

rafina (a ~) vb., ind. prez. 3 rafinează

rafina vb., ind. prez. 1 sg. rafinez, 3 sg. și pl. rafinează

RAFINARE s. 1. v. stilare. 2. finețe, rafinament, subtilitate. (~ nuanțelor stilistice.)

RAFINARE s. 1. cultivare, stilare, (fig.) cioplire, cizelare, șlefuire. (~ exprimării; ~ în comportare.) 2. finețe, rafinament, subtilitate. (~ nuanțelor stilistice.)

RAFINA vb. v. civiliza.

RAFINA vb. a se civiliza, a se cultiva, a se stila, (înv.) a se politici, (fig.) a se ciopli, a se cizela, a se subția, a se șlefui, (înv. fig.) a se roade. (S-a mai ~ și el.)

RAFINÁRE (< rafina) s. f. 1. Proces tehnologic prin care se îndepărtează impuritățile din unele substanțe (alcool, uleiuri, zahăr, produse petroliere etc.), în scopul îmbunătățirii calității lor, folosind diferite metode (distilare fracționară, tratare cu agenți chimici, cu absorbanți, cu solvenți selectivi etc.). R. metalelor se face, în general, prin electroliză (ex. r. electrolitică a cuprului, a argintului etc.) și are loc după afinare. 2. (IND. HÂRTIEI) Tratament mecanic al pastei de hârtie, al semicelulozei etc., executat de obicei cu ajutorul rafinoarelor cu piatră după procesul de fierbere.