RADÓN s. n. Element chimic gazos cu proprietăți radioactive, format prin dezintegrarea radiului. – Din fr. radon.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RADÓN n. Gaz inert, radioactiv, incolor și inodor, întrebuințat în medicină și în tehnică. /<fr. radon
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RADÓN s.n. Element gazos radioactiv care ia naștere prin dezintegrarea radiului. [< fr. radon, cf. germ. Radon].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RADÓN s. n. element gazos radioactiv inert, prin dezintegrarea radiului. (< fr. radon)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RADÓN s. (CHIM., FIZ.) emanație de radiu. (~ este un element chimic radioactiv.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

radón s. n., simb. Rn
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

RADÓN (‹ fr. {i}) s. n. Element chimic radioactiv (Rn; nr. at. 86, m. at. 222); gaz monoatomic din grupa gazelor nobile, care ia naștere șa dezintegrarea radiului. Se lichefiază la -61,8 ºC și se solidifică la -71 ºC. Descoperit (1900) de chimistul german Friedrich E. Dorn. Cel mai stabil izotop, Rn²²², are perioada de înjumătățire de 3,823 zile; se folosește în cercetarea științifică și în medicină. V. emanație (2).
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink