RADIOSTAȚIUNE, radiostațiuni, s. f. Ansamblu format dintr-un radioemițător, o antenă de emisie, instalații și clădiri anexe, destinat efectuării radioemisiunilor. [Pr.: -di-o-sta-ți-u-] – După rus. radiostanțiia.

radiostațiune sf [At: DEX / Pl: ~ni / E: rs радиостация] Ansamblu format dintr-un radioemițător, o antenă de emisiune, instalații și clădiri anexe, destinat efectuării radioemisiunilor (32).

RADIOSTAȚIUNE, radiostațiuni, s. f. Ansamblu format dintr-un radioemițător, o antenă de emisiune, instalații și clădiri anexe, destinat efectuării radioemisiunilor. [Pr.: -di-o-sta-ți-u-] – După rus. radiostanțiia.

RADIOSTAȚIUNE s.f. v. radiostație.

RADIOSTAȚIUNE s. f. stație de radioemisiune. (< fr., engl. radiostation)

RADIOSTAȚIUNE ~i f. Stație de radioemisiune. [Sil. -di-o-sta-ți-u-] /<engl. radiostation

radiostea sf [At: DEX / Pl: ~ele / E: radio¹- + stea] Radiosursă de dimensiuni foarte mici (cât un punct).

RADIOSTAȚIE s.f. Stație de radioemisiune. [Gen. -iei, var. radiostațiune s.f. / cf. it. radiostazione, fr. radiostation, engl. radiostation].

radiostațiune (rar) (desp. -di-os-ta-ți-u-/-o-sta-) s. f., g.-d. art. radiostațiunii; pl. radiostațiuni

!radiostațiune (-di-os-ta-ți-u-/-o-sta-) s. f., g.-d. art. radiostațiunii; pl. radiostațiuni

radiostațiune s. f. (sil. -di-; mf. -sta-); pl. radiostațiuni

radiostea (desp. -di-os-tea/-o-stea) s. f., art. radiosteaua, g.-d. art. radiostelei; pl. radiostele

RADIOSTÁȚIE (< germ., rus.) s. f. Ansamblu format din radioemițător, antenă de emisie, instalații și clădiri anexe, destinat efectuării radioemisiilor.