radionavigație sf [At: LTR² / Pl: ~ii / E: rs радионавигация, fr radionavigation] Conducere prin mijloce radiotehnice a unui avion sau a unei nave.

RADIONAVIGAȚIE s. f. Navigație dirijată cu ajutorul unor fascicule de unde electromagnetice.

RADIONAVIGAȚIE s.f. Navigație care folosește mijloace radioelectrice pentru stabilirea orientării și a poziției geografice. [Gen. -iei. / cf. rus. radionavigațiia, fr. radionavigation].

RADIONAVIGAȚIE s. f. navigație care folosește procedee radioelectrice pentru conducerea (aero)navelor; navigație radio. (< fr. radionavigation)

RADIONAVIGAȚIE ~i f. Navigație dirijată prin radio. [G.-D. radionavigației; Sil. -di-o-] /<fr. radionavigation

radionavigație (desp. -di-o-, -ți-e) s. f., art. radionavigația (desp. -ți-a), g.-d. radionavigații, art. radionavigației

radionavigație (-di-o-, -ți-e) s. f., art. radionavigația (-ți-a), g.-d. radionavigații, art. radionavigației

radionavigație s. f. (sil. -di-o-, -ți-e), art. radionavigația (sil. -ți-a), g.-d. radionavigații, art. radionavigației

RADIONAVIGAȚIE totalitatea procedeelor de navigație bazate pe utilizarea undelor electromagnetice, având drept scop determinarea poziției unei aeronave cu ajutorul aparaturii de la bord (post de radio, stație de radiogoniometrie etc.) sau la sol (stație radiogoniometrică, radiofar etc.) și a metodelor de navigație prin radiolocație, radiogoniometrie sau hiperbolică. Aparatele de radionavigație permit navigația pe un timp cu vizibilitate redusă, asigurând securitatea transportului aerian și în condiții de vizibilitate foarte bună.

RADIONAVIGÁȚIE (< fr.) s. f. Ramură a radiotehnicii care cuprinde aplicarea metodelor și mijloacelor radiotehnice la conducerea navelor, avioanelor ș.a. Sarcina principală a r. este alegerea coordonatelor geografice ale obiectului. Pentru împlinirea acestora de folosesc diferite aparate și sisteme de radionavigație (radiobusole, radiofaruri ș.a.).