RADIONAVIGÁȚIE s. f. Conducere a navelor (în special a aeronavelor) cu mijloace radiotehnice. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radionavigation.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RADIONAVIGÁȚIE ~i f. Navigație dirijată prin radio. [G.-D. radionavigației; Sil. -di-o-] /<fr. radionavigation
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RADIONAVIGÁȚIE s.f. Navigație care folosește mijloace radioelectrice pentru stabilirea orientării și a poziției geografice. [Gen. -iei. / cf. rus. radionavigațiia, fr. radionavigation].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RADIONAVIGÁȚIE s. f. navigație care folosește procedee radioelectrice pentru conducerea (aero)navelor; navigație radio. (< fr. radionavigation)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
radionavigáție s. f. (sil. -di-o-, -ți-e), art. radionavigáția (sil. -ți-a), g.-d. radionavigáții, art. radionavigáției
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RADIONAVIGAȚIE totalitatea procedeelor de navigație bazate pe utilizarea undelor electromagnetice, având drept scop determinarea poziției unei aeronave cu ajutorul aparaturii de la bord (post de radio, stație de radiogoniometrie etc.) sau la sol (stație radiogoniometrică, radiofar etc.) și a metodelor de navigație prin radiolocație, radiogoniometrie sau hiperbolică. Aparatele de radionavigație permit navigația pe un timp cu vizibilitate redusă, asigurând securitatea transportului aerian și în condiții de vizibilitate foarte bună.
Sursa: GTA
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink