radiolarit sn [At: MDT / Pl: ? / E: fr radiolarit] Rocă sedimentară silicioasă, de origine organică, rezultată din acumularea scheletelor de radiolari (2).

RADIOLARIT s.n. Rocă silicioasă marină, rezultată din solidificarea depozitelor de cochilii de radiolari. [< fr. radiolarit].

RADIOLARIT s. n. rocă organogenă silicioasă din schelete de radiolari. (< fr. radiolarit)

RADIOLARIT n. Rocă sedimentară silicioasă, marină, formată prin solidificarea cochiliilor de radiolari și folosită ca material abraziv sau absorbant. [Sil. -di-o-] /<fr. radiolarite

radiolarit (desp. -di-o-) s. n.

radiolarit (-di-o-) s. n.

radiolarit s. n. (sil. -di-o-)

radiolarit, (engl.= radiolarite) silicolit format preponderent sau exclusiv din testuri de radiolari prinse într-o masă de opal, calcedonie și/sau argilă. Sunt roci variat colorate, compacte și dure, cu spărtură concoidală sau așchioasă. Ele formează intercalații în marne, argile, repere stratigrafice în calcare și asociații cu formațiuni vulcano-sedimentare și curgeri de lave bazice. rată de sedimentare, (engl.= rate of sedimentation) parametru depozițional dinamic exprimând volumul de material sedimentat în unitatea de timp. În sedimentologie, r.s. se exprimă prin unități Bubnov (mm/1 000 ani) și este considerată lentă pentru valori de 1 – 10 mm/1 000 ani (specifică câmpiilor abisale) și rapidă, depășind 100 și 1 000 mm/1 000 ani (de regulă, la gurile de vărsare ale fluviilor sau la baza taluzurilor continentale). R.s. lentă este, de asemenea, caracteristică baz. instalate în zone cratonice stabile, iar cea rapidă, baz. mobile situate în zone de coliziune și subducție a plăcilor crustale.