radiolar sm [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~i, ~e sn / E: radiolaire] 1 (Lpl) Ordin de protozoare marine învelite într-o cochilie silicioasă cu prelungiri subțiri, dispuse în formă de raze. 2 (Șls) Animal din ordinul radiolarilor (1).

RADIOLAR ~i m. 1) la pl. Ordin de animale unicelulare marine, având corpul de formă variată și cochilia silicioasă, cu pseudopode subțiri, dispuse radial. 2) Animal din acest ordin. [Sil. -di-o-] /<fr. radiolaires

*radiolár n., pl. e (d. lat. radiolus, dim. d. radius, rază). Zool. Animal dintr’un ordin de protozoare acŭatice a căror protoplazmă are niște pseŭdopode în formă de raze.

RADIOLARE s. f. pl. Grup de protozoare cuprinzînd mici animale marine, pe a căror carapace sînt niște țepușe dispuse în formă de raze.

RADIOLARE s. f. pl. Grup de protozoare marine, pe a căror carapace se află niște țepușe dispuse în formă de cerc. – După fr. radiolaires.

RADIOLARE s.f.pl. v. radiolari.

RADIOLARI s.m.pl. Clasă de animale protozoare marine învelite într-o cochilie silicioasă cu prelungiri subțiri, dispuse ca niște raze; (la sg.) animal din această clasă. [Sg. radiolar, var. radiolare s.f.pl. / < fr. radiolaires, cf. lat. radiolus < radius – rază].

RADIOLARI s. m. pl. ordin de protozoare marine într-o cochilie silicioasă cu prelungiri subțiri, dispuse ca niște raze. (< fr. radiolaires)

radiolar (desp. -di-o-) s. m., pl. radiolari

radiolar (-di-o-) s. m., pl. radiolari

radiolar s. m., pl. (sil. -di-o-) radiolari

RADIOLÁRI (< fr. {i}; {s} lat. radiolus „rază mică”) s. m. pl. Subclasă de protozoare marine (îndeosebi pelagice) cu endoplasma și nucleul înconjurate de o membrană pseudochitinoasă, cu pori prin care ies radial pseudopodele; majoritatea r. au schelet silicios (Radiolaria). Prin acumularea scheletelor de r. pe fundul mărilor s-au format roci silicioase; prin fosilizare, scheletul r. cristalizează, trecând în calcedonie sau cuarț.