radioghidaj sn [At: LTR² / Pl: ~e / E: fr radioguidage] Dirijare de la distanță, prin mijloace radiotehnice, a unui vehicul (de zbor).

RADIOGHIDAJ s.n. Conducerea unui vehicul în mișcare cu ajutorul undelor de radio. [Cf. fr. radioguidage].

RADIOGHIDAJ s. n. dirijate de la distanță, prin mijloace radiotehnice, a aparatelor de zbor fără pilot (avioane, rachete etc.). (< fr. radioguidage)

RADIOGHIDAJ ~e n. Dirijare de la distanță a unui vehicul cu ajutorul undelor radio. [Sil. -di-o-] /<fr. radioguidage

radioghidaj (desp. -di-o-) s. n., pl. radioghidaje

radioghidaj (-di-o-) s. n., pl. radioghidaje

radioghidaj s. n. (sil. -di-o-), pl. radioghidaje

RADIOGHIDAJ dirijarea de la distanță prin mijloace radiotehnice a aparatelor de zbor fără pilot (rachete, proiectile-rachetă, avioane fără pilot etc.) Principalele tipuri de radioghidaje sunt: autonom (programul de dirijare este calculat anticipat și introdus în servomecanismul cu program al aparatului înainte de lansare), prin comandă (aparatul este dirijat prin semnale emise, de regulă, de la locul lansării), automatizat (aparatul este dotat cu aparatură capabilă să sesizeze abaterea de la traiectori impusă și să-i corecteze direcția pentru a urmări și atinge ținta) și autoghidaj (aparatul este dotat cu dispozitive care îi permit să descopere ținta și să se orienteze singur spre aceasta).