3 definiții pentru radiofonotecă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RADIOFONOTECĂ s. f. fonotecă radio. (< radio2 + fonotecă)
radiofonotecă s. f. Titlul unei emisiuni radiofonice ◊ „Radiofonotecă pentru tineret.” Pr.R.TV 29 IX 77 p. 11. ◊ „Radiofonotecă școlară.” Pr.R.TV 29 IV 78 p. 14 (din radio-1 + fonotecă; L. Seche în SCL 2/76 p. 202, LR 3/77 p. 272, atestare din 1976)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
radiofonotecă s. f., pl. radiofonoteci
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: radiofonotecă
radiofonotecă substantiv feminin
substantiv feminin (F46) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
radiofonotecă, radiofonotecisubstantiv feminin
- 1. Fonotecă radio. MDN '00
etimologie:
- radio + fonotecă MDN '00