RADIOFONÍE s. f. Sistem special de transmitere și de recepționare a mesajelor sonore prin unde electromagnetice. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiophonie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RADIOFONÍE ~i f. 1) Comunicație bilaterală prin unde radio. 2) Ramură a tehnicii care se ocupă cu studiul sistemelor de transmitere și de recepționare a informației prin intermediul undelor radio. [Sil. -di-o-] /<fr. radiophonie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RADIOFONÍE s.f. Transmitere și recepționare a sunetelor prin unde electromagnetice. ♦ Disciplină care studiază sistemul de transmitere și de recepție prin radio. [Gen. -iei. / cf. fr. radiophonie].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RADIOFONÍE s. f. 1. transmitere și recepționare a sunetelor prin unde electromagnetice. 2. disciplină care studiază sistemul de transmitere și de recepție prin radio. (< fr. radiophonie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

radiofoníe s. f. (sil. -di-o-) → fonie
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink