radiofizică sf [At: DER / Pl: ? / E: radio¹- + fizică] Ramură a fizicii care studiază oscilațiile electromagnetice de înaltă frecvență, precum și producerea și propagarea undelor radioelectrice.

RADIOFIZICĂ s.f. Ramură a fizicii care studiază oscilațiile electromagnetice de înaltă frecvență, producerea și propagarea undelor radioelectrice etc. [Gen. -cii. / cf. fr. radiophysique].

RADIOFIZICĂ s. f. ramură a fizicii care studiază tehnica emisiunii, propagării și recepției radioundelor. (< fr. radiophysique)

RADIOFIZICĂ f. Ramură a fizicii care se ocupă cu studierea oscilațiilor electromagnetice de înaltă frecvență, precum și cu producerea și propagarea undelor radio. [Sil. -di-o-] /<fr. radiophysique

radiofizică (desp. -di-o-) s. f., g.-d. art. radiofizicii

radiofizică (-di-o-) s. f., g.-d. art. radiofizicii

radiofizică s. f. (sil. -di-o-), g.-d. art. radiofizicii

RADIOFIZÍCĂ (< radio- + fizică) s. f. Ramură a fizicii care studiază procesele legate de oscilațiile și undele electromagnetice din gama de frecvențe radio: excitația, propagarea, recepția undelor, schimbarea frecvenței lor, precum și interacțiunile care apar în aceste procese ale câmpurilor electrice și magnetice cu sarcinile electrice în vid și în substanțe. Metodele radiofizice de cercetare pătrund și în alte domenii (de ex. în optică); unele compartimente ale r. s-au separat în domenii aparte (de ex. radioastronomia, radiospectroscopia).