RADIOEMISIUNE s. f. v. radioemisie.

radioemisiune sf [At: PUȘCARIU, L. R. I, 101 / P: ~si-u~ / V: radioemisie / Pl: ~ni / E: fr radioemission] 1 Emisiune radiofonică. 2 (Îs) Post (sau stație) de ~ Post de emisiune radiofonică. 3 Producere de unde electromagnetice în scopul realizării unei radiocomunicații.

RADIOEMISIUNE, radioemisiuni, s. f. 1. Producere a undelor electromagnetice în scopul realizării unei radiocomunicații. 2. Emisiune radiofonică cu ajutorul căreia se transmit știri, programe culturale etc. [Pr.: -di-o-e-mi-si-u-. – Var.: radioemisie s. f.] – Din fr. radio-émission.

RADIOEMISIUNE, radioemisiuni, s. f. Emisiune radiofonică cu ajutorul căreia se transmit știri, programe muzicale etc. Radioemisiunea postului București. – Variantă: radioemisie s. f.

RADIOEMISIUNE s.f. Emisiune radiofonică. [Pron. -si-u-, var. radioemisie s.f. / cf. fr. radioémission].

RADIOEMISIUNE s. f. emisiune radiofonică. (< fr. radioémission)

RADIOEMISIUNE ~i f. 1) Program transmis prin radio; emisiune radiofonică; radiotransmisiune. 2) Generare a undelor electromagnetice în scopul realizării unei radiocomunicații. [G.-D. radioemisiunii; Sil. -di-o-e-mi-si-u-] /<fr. radio-émission

RADIOEMISIE, radioemisii, s. f. 1. Producere a undelor electromagnetice în scopul realizării unei radiocomunicații. 2. (În forma radioemisiune) Emisiune radiofonică cu ajutorul căreia se transmit știri, programe culturale etc. [Pr.: -di-o-. – Var.: radioemisiune s. f.] – Din fr. radio-émission.

radioemisie sf vz radioemisiune

RADIOEMISIE s.f. v. radioemisiune.

radioemisiune (emisiune radiofonică) (rar) (desp. -di-o-,-si-u-) s. f., g.-d. art. radioemisiunii; pl. radioemisiuni

radioemisiune (emisiune radiofonică) (-di-o-, -si-u-) s. f., g.-d. art. radioemisiunii; pl. radioemisiuni

radioemisiune s. f. (sil. -di-o-) emisiune

radioemisiune (i-u)

radioemisie (emitere de unde electromagnetice) (desp. -di-o-, -si-e) s. f., art. radioemisia, g.-d. art. radioemisiei; pl. radioemisii, art. radioemisiile (desp. -si-i-)

*radioemisie (producere de unde electromagnetice) (-di-o-, -si-e) s. f., art. radioemisia, g.-d. art. radioemisiei; pl. radioemisii, art. radioemisiile

RADIOEMISIUNE s. (FIZ.) emisiune radio.

RADIOEMÍSIE (< fr.) s. f. Emisie (1) de radiații electromagnetice de radiofrecvență; emisie radio.