2 intrări
5 definiții
Explicative DEX
RADIOELECTRONICĂ f. Grup de domenii ale științei și tehnicii, legate de transmiterea informației prin intermediul oscilațiilor și undelor electromagnetice. [Sil. -di-o-] /<fr. radioelectronique
RADIOELECTRONIC, -Ă adj. (despre aparatura electronică) utilizat în emiterea și recepția undelor radioelectrice. (< fr. radioélectronique)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
RADIOELECTRONIC ~că (~ci, -ce) Care ține de radioelectronică; propriu radioelectronicii. [Sil. -di-o-] /<fr. radioelectronique
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
radioelectronic adj. m., pl. radioelectronici; f. sg. radioelectronică, pl. radioelectronice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Enciclopedice
RADIOELECTRÓNICĂ (< radio1- + electronică) s. f. Denumire generică dată unui șir de domenii ale științei și tehnicii legate de transmiterea și transformarea informației, folosind oscilațiile și undele electromagnetice de radiofrecvență; domeniile principale ale r. sunr radiotehnica și electronica; metodele și mijloacele r. se folosesc în majoritatea ramurilor științelor și tehnicilor moderne.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F46) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
radioelectronic, radioelectronicăadjectiv
- 1. (Despre aparatura electronică) Utilizat în emiterea și recepția undelor radioelectrice. MDN '00
etimologie:
- radioélectronique MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.