10 definiții pentru radiocomunicație
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RADIOCOMUNICAȚIE, radiocomunicații, s. f. Transmitere și recepție la distanță a unor sunete, semnale și imagini cu ajutorul undelor radio2. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiocommunication.
RADIOCOMUNICAȚIE, radiocomunicații, s. f. Transmitere și recepție la distanță a unor sunete, semnale și imagini cu ajutorul undelor radio2. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiocommunication.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
radiocomunicație sf [At: MDT / Pl: ~ii / E: fr radiocommunication] Transmitere și recepționare la distanță a unor sunete, semnale și imagini cu ajutorul undelor electromagnetice.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RADIOCOMUNICAȚIE, radiocomunicații, s. f. Transmitere, cu ajutorul undelor electromagnetice, a unor semnale sau a unei radioemisiuni.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RADIOCOMUNICAȚIE s.f. Transmiterea și recepția la distanță a unor sunete, semne sau imagini cu ajutorul undelor electromagnetice. [Gen. -iei. / cf. fr. radiocommunication].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RADIOCOMUNICAȚIE s. f. transmiterea și recepția unor sunete, semnale sau imagini cu unde electromagnetice. (< fr. radiocommunication)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
RADIOCOMUNICAȚIE ~i f. Comuni- cație prin unde radio. [Sil. -di-o-] /<fr. radiocommunication
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
radiocomunicație (desp. -di-o-, -ți-e) s. f., art. radiocomunicația (desp. -ți-a), g.-d. art. radiocomunicației; pl. radiocomunicații, art. radiocomunicațiile (desp. -ți-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
radiocomunicație (-di-o-, -ți-e) s. f., art. radiocomunicația (-ți-a), g.-d. art. radiocomunicației; pl. radiocomunicații, art. radiocomunicațiile (-ți-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
radiocomunicație s. f. (sil. -di-o-); pl. radiocomunicații
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
RADIOCOMUNICÁȚIE (< fr.) s. f. Telecomunicație care, pentru transmiterea informației, folosește undele radio. Transmiterea mesajelor se face cu ajutorul unui radioemițător și al unei antene de emisie, iar recepția cu ajutorul unei antene de recepție și al unui radioreceptor. În radioemițător se formează semnalele radio, care sunt emise (în formă de unde electromagnetice) de antena de emisie în spațiul înconjurător, ajung până la antena de recepție, iar de la aceasta sunt transmise la radioreceptor, unde mai întâi sunt amplificate, apoi transformate în semnale corespunzătoare mesajului transmis. R. a fost demonstrată prima dată la 7 mai 1896 de către A.S. Popov.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: ra-di-o-co-mu-ni-ca-ți-e
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
radiocomunicație, radiocomunicațiisubstantiv feminin
- 1. Transmitere și recepție la distanță a unor sunete, semnale și imagini cu ajutorul undelor radio. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- radiocommunication DEX '09 DEX '98 DN