RADIOCINEMATOGRAFÍE s. f. Metodă de diagnostic radiologic, care constă în înregistrarea pe film cinematografic a imaginii radiografice a unui organ în funcțiune. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiocinématographie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RADIOCINEMATOGRAFÍE s.f. Metodă de diagnostic constând în înregistrarea pe film cinematografic a imaginii radiografice a unui organ în funcțiune. [Gen. -iei. / cf. fr. radiocinématographie].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RADIOCINEMATOGRAFÍE s. f. metodă de diagnostic în înregistrarea pe film cinematografic a imaginii radiografice a unui organ intern în activitate. (< fr. radiocinématographie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

radiocinematografíe s. f. (sil. -di-o-, -gra-), art. radiocinematografía, g.-d. radiocinematografíi, art. radiocinematografíei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink