RADÍCULĂ, radicule, s. f. Rădăcină a plantulei din sămânță, care, după încolțirea seminței, se transformă în rădăcină principală. – Din fr. radicule, lat. radicula.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RADÍCULĂ ~e f. bot. Parte a embrionului unei semințe care, după germinație, se transformă în rădăcina plantei. /<fr. radicule, lat. radicula
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RADÍCULĂ s.f. Parte a embrionului care formează după germinație rădăcina plantulei. [< fr. radicule, lat. radicula].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RADÍCULĂ s. f. parte a embrionului care formează, după germinație, rădăcina plantulei. (< fr. radicule, lat. radicula)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

radículă s. f., g.-d. art. radículei; pl. radícule
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink