9 definiții pentru radicivor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RADICIVOR, -Ă, radicivori, -e, adj. Care mănâncă rădăcini. – Din fr. radicivore.
RADICIVOR, -Ă, radicivori, -e, adj. Care mănâncă rădăcini. – Din fr. radicivore.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
radicivor, ~ă a [At: DN2 / Pl: ~i, ~e / E: fr radicivore] Care mănâncă rădăcini (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RADICIVOR, -Ă adj. Care mănîncă, se hrănește cu rădăcini. [< fr. radicivore, cf. lat. radix – rădăcină, vorare – a mînca].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RADICIVOR, -Ă adj. care roade rădăcinile. (< fr. radicivore)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
RADICIVOR ~ă (~i, ~e) și substantival (despre animale) Care se hrănește cu rădăcini. /<fr. radicivore
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
radicivor adj. m., pl. radicivori; f. radicivoră, pl. radicivore
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
radicivor adj. m., pl. radicivori; f. radicivoră, pl. radicivore
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
radicivor adj. m., pl. radicivori; f. sg. radicivoră, pl. radicivore
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
RADICI- „rădăcină”. ◊ L. radix, icis „rădăcină” > fr. radici-, engl. id. > rom. radici-. □ ~col (v. -col1), adj., care crește sau care trăiește pe rădăcini; ~fer (v. -fer), adj., care poartă rădăcini; ~flor (v. -flor), adj., la care florile sînt generate de baza tulpinii; ~form (v. -form), adj., în formă de rădăcină; ~vor (v. -vor), adj., care roade sau care se hrănește cu rădăcini.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
radicivor, radicivorăadjectiv
- 1. Care mănâncă rădăcini. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- radicivore DEX '09 DEX '98 DN