RADICIVÓR, -Ă, radicivori, -e, adj. Care mănâncă rădăcini. – Din fr. radicivore.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RADICIVÓR ~ă (~i, ~e) și substantival (despre animale) Care se hrănește cu rădăcini. /<fr. radicivore
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RADICIVÓR, -Ă adj. Care mănâncă, se hrănește cu rădăcini. [< fr. radicivore, cf. lat. radix – rădăcină, vorare – a mânca].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RADICIVÓR, -Ă adj. care roade rădăcinile. (< fr. radicivore)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

radicivór adj. m., pl. radicivóri; f. sg. radicivóră, pl. radicivóre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink