5 definiții pentru radicicol
Explicative DEX
radicicol, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr radicicole] 1 Care crește pe rădăcini. 2 Care trăiește în simbioză cu rădăcinile.
RADICICOL, -Ă adj. 1. Care crește pe rădăcini. 2. Care trăiește în simbioză cu rădăcinile. [< fr. radicicole].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RADICICOL, -Ă adj. (despre organisme) care crește sau trăiește pe rădăcinile plantelor. (< fr. radicicole)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
radicicol adj. m., pl. radicicoli; f. sg. radicicolă, pl. radicicole
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Jargon
RADICI- „rădăcină”. ◊ L. radix, icis „rădăcină” > fr. radici-, engl. id. > rom. radici-. □ ~col (v. -col1), adj., care crește sau care trăiește pe rădăcini; ~fer (v. -fer), adj., care poartă rădăcini; ~flor (v. -flor), adj., la care florile sînt generate de baza tulpinii; ~form (v. -form), adj., în formă de rădăcină; ~vor (v. -vor), adj., care roade sau care se hrănește cu rădăcini.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
radicicol, radicicolăadjectiv
- 1. Care crește pe rădăcini. MDA2 DN MDN '00 DETS
- 2. Care trăiește în simbioză cu rădăcinile. MDA2 DN
etimologie:
- radicicole MDA2 DN MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.