5 definiții pentru radicicol
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
radicicol, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr radicicole] 1 Care crește pe rădăcini. 2 Care trăiește în simbioză cu rădăcinile.
RADICICOL, -Ă adj. 1. Care crește pe rădăcini. 2. Care trăiește în simbioză cu rădăcinile. [< fr. radicicole].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RADICICOL, -Ă adj. (despre organisme) care crește sau trăiește pe rădăcinile plantelor. (< fr. radicicole)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
radicicol adj. m., pl. radicicoli; f. sg. radicicolă, pl. radicicole
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
RADICI- „rădăcină”. ◊ L. radix, icis „rădăcină” > fr. radici-, engl. id. > rom. radici-. □ ~col (v. -col1), adj., care crește sau care trăiește pe rădăcini; ~fer (v. -fer), adj., care poartă rădăcini; ~flor (v. -flor), adj., la care florile sînt generate de baza tulpinii; ~form (v. -form), adj., în formă de rădăcină; ~vor (v. -vor), adj., care roade sau care se hrănește cu rădăcini.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
radicicol, radicicolăadjectiv
- 1. Care crește pe rădăcini. DN
- 2. Care trăiește în simbioză cu rădăcinile. DN
etimologie:
- radicicole DN