8 definiții pentru radicelă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RADICELĂ, radicele, s. f. Rădăcină secundară care se dezvoltă pe rădăcina principală. – Din fr. radicelle.
RADICELĂ, radicele, s. f. Rădăcină secundară care se dezvoltă pe rădăcina principală. – Din fr. radicelle.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
radicelă sf [At: C. GIURESCU, P. O. 110 / Pl: -le / E: fr radicelle] Rădăcină (1) secundă care se dezvoltă din celulele unei rădăcini (1) principale.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RADICELĂ s.f. Ramificație secundară a rădăcinii principale a unei plante. [< fr. radicelle].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RADICELĂ s. f. ramificație secundară a rădăcinii principale. (< fr. radicelle)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
radicelă s. f., g.-d. art. radicelei; pl. radicele
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
radicelă s. f., g.-d. art. radicelei; pl. radicele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
radicelă s. f., g.-d. art. radicelei; pl. radicele
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RADICELĂ s. (BOT.) rădăcină laterală, rădăcină secundară.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
radicelă, radicelesubstantiv feminin
- 1. Rădăcină secundară care se dezvoltă pe rădăcina principală. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- radicelle DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.