8 definiții pentru radicație
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RADICAȚIE s. f. Dispoziție a rădăcinilor unei plante. – Din fr. radication.
RADICAȚIE s. f. Dispoziție a rădăcinilor unei plante. – Din fr. radication.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
radicație sf [At: DN2 / Pl: ~ii / E: fr radication] (Rar) Dispoziție a rădăcinilor (1) unei plante.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RADICAȚIE s.f. Dispoziție a rădăcinilor unei plante. [Gen. -iei. / < fr. radication].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RADICAȚIE s. f. mod de dispoziție și ramificare a rădăcinilor. (< fr. radication)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
RADICAȚIE f. Dispoziție a rădăcinii unei plante. /<fr. radication
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
radicație (desp. -ți-e) s. f., art. radicația (desp. -ți-a), g.-d. rădicații, art. radicației
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
radicație (-ți-e) s. f., art. radicația (-ți-a), g.-d. radicații, art. radicației
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
radicație s. f. (sil. -ți-e), art. radicația (sil. -ți-a), g.-d. radicații, art. radicației
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -ți-e
| substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
radicațiesubstantiv feminin
- 1. Dispoziție a rădăcinilor unei plante. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- radication DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.