opțiuni
  • info

2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RADICALIZARE, radicalizări, s. f. Acțiunea de a (se) radicaliza și rezultatul ei. – V. radicaliza.

RADICALIZARE, radicalizări, s. f. Acțiunea de a (se) radicaliza și rezultatul ei. – V. radicaliza.

radicalizare sf [At: V. ROM. ianuarie 1960, 85 / Pl: ~zări / E: radicaliza] Orientare spre reforme radicale (5).

RADICALIZARE s.f. Acțiunea de a radicaliza și rezultatul ei. [< radicaliza].

RADICALIZA, radicalizez, vb. I. Tranz. și refl. A deveni sau a face să devină radical (I 2). – Radical + suf. -iza. Cf. germ. radikalisieren.

RADICALIZA, radicalizez, vb. I. Tranz. și refl. A deveni sau a face să devină radical (I 2). – Radical + suf. -iza. Cf. germ. radikalisieren.

RADICALIZA vb. I. tr. A atrage pe cineva la o reformă democratică radicală; a revoluționa. [Cf. germ. radikalisieren].

RADICALIZA vb. tr., refl. a face să devină, a deveni radical, intransigent; a revoluționa. (< fr. radicaliser, germ. radikalisieren)

A RADICALIZA ~ez tranz. A face să se radicalizeze. /radical + suf. ~iza

A SE RADICALIZA mă ~ez intranz. (despre persoane sau despre grupări politice) A adopta o atitudine radicală; a deveni radical. /radical + suf. ~iza

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

radicalizare s. f., g.-d. art. radicalizării; pl. radicalizări

*radicalizare s. f., g.-d. art. radicalizării; pl. radicalizări

radicalizare s. f., g.-d. art. radicalizării; pl. radicalizări

radicalizare s. f., g.-d. art. radicalizării; pl. radicalizări

radicaliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. radicalizez, 3 radicalizează; conj. prez. 1 sg. să radicalizez, 3 săradicalizeze

radicaliza (a ~) vb., ind. prez. 3 radicalizează

radicaliza vb., ind. prez. 1 sg. radicalizez, 3 sg. și pl. radicalizează

Intrare: radicalizare
radicalizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • radicalizare
  • radicalizarea
plural
  • radicalizări
  • radicalizările
genitiv-dativ singular
  • radicalizări
  • radicalizării
plural
  • radicalizări
  • radicalizărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: radicaliza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • radicaliza
  • radicalizare
  • radicalizat
  • radicalizatu‑
  • radicalizând
  • radicalizându‑
 singular plural
  • radicalizează
  • radicalizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • radicalizez
 (să)
  • radicalizez
  • radicalizam
  • radicalizai
  • radicalizasem
a II-a (tu)
  • radicalizezi
 (să)
  • radicalizezi
  • radicalizai
  • radicalizași
  • radicalizaseși
a III-a (el, ea)
  • radicalizează
 (să)
  • radicalizeze
  • radicaliza
  • radicaliză
  • radicalizase
plural I (noi)
  • radicalizăm
 (să)
  • radicalizăm
  • radicalizam
  • radicalizarăm
  • radicalizaserăm
  • radicalizasem
a II-a (voi)
  • radicalizați
 (să)
  • radicalizați
  • radicalizați
  • radicalizarăți
  • radicalizaserăți
  • radicalizaseți
a III-a (ei, ele)
  • radicalizează
 (să)
  • radicalizeze
  • radicalizau
  • radicalizară
  • radicalizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

radicalizare, radicalizărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) radicaliza și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • vezi radicaliza DEX '09 DEX '98 DN

radicaliza, radicalizezverb

  • 1. A deveni sau a face să devină radical. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: revoluționa
etimologie:
  • Radical + sufix -iza. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.