RADICAL², -Ă, radicali, -e, adj. 1. De bază, fundamental, esențial. Măsuri radicale. Îmbunătățiri radicale. ▭ Șeful luase dispoziția ca... automobilul care avea nevoie de reparații radicale să fie băgat într-un atelier. BRĂTESCU-VOINEȘTI, F. 21. ♦ (Adverbial) Din temelie, complet. Marea Revoluție Socialistă din Octombrie a transformat radical caracterul producției sociale, îmbinînd armonios caracterul social al muncii cu însușirea socială a produselor muncii. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 4, 60. ♦ (Despre tratamente, leacuri) Care vindecă în întregime, complet, care stîrpește boala din rădăcină. Să urmeze o cură radicală și favorabilă sănătății sale. ALECSANDRI, S. 35. 2. Care preconizează reforme complete, adînci, acțiuni hotărîtoare, totale. 3. (De obicei determinat prin «burghez», adesea substantivat) (Grupare politică sau persoană făcînd parte dintr-o grupare politică) care preconizează, în cadrul regimului capitalist, o serie de reforme burghezo-democratice.