căutare avansată
Din totalul de 22 sunt afișate 18 definiții pentru „radical”   declinări

RADICÁL, -Ă, radicali, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. De bază, fundamental, esențial. ♦ (Adverbial) Din temelie, cu desăvârșire, complet. ♦ (Despre tratamente, leacuri) Care vindecă în întregime, complet. 2. Care preconizează reforme adânci, acțiuni hotărâtoare; schimbări fundamentale. II. S. m. 1. (Mat.) Rădăcină. ♦ Simbolul matematic care exprimă o extragere de rădăcină. ◊ (Mat.; în sintagmele) Axă radicală = locul geometric al punctelor din plan care au aceeași putere față de două cercuri date, reprezentat printr-o dreaptă perpendiculară pe linia care unește centrele cercurilor. Plan radical = locul geometric al punctelor din spațiu având aceeași putere față de două sfere date, reprezentat printr-un plan. 2. (Chim.) Grupare de atomi care rămâne neschimbată într-o reacție chimică și care se comportă ca un element unic. 3. (Lingv.) Rădăcină. – Din fr. radical, germ. Radikal.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

RADICÁL, -Ă, radicali, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. De bază, fundamental, esențial. ♦ (Adverbial) Din temelie, cu desăvârșire, complet. ♦ (Despre tratamente, leacuri) Care vindecă în întregime, complet. 2. Care preconizează reforme adânci, acțiuni hotărâtoare; schimbări fundamentale. II. S. m. 1. (Mat.) Rădăcină. ♦ Simbolul matematic care exprimă o extragere de rădăcină. ◊ (Mat.; în sintagmele) Axă radicală = locul geometric al punctelor din plan care au aceeași putere față de două cercuri date, reprezentat printr-o dreaptă perpendiculară pe linia care unește centrele cercurilor. Plan radical = locul geometric al punctelor din spațiu având aceeași putere față de două sfere date, reprezentat printr-un plan. 2. (Chim.) Grupare de atomi care rămâne neschimbată într-o reacție chimică și care se comportă ca un element unic. 3. (Lingv.) Rădăcină. – Din fr. radical, germ. Radikal.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

radicál1 adj. m., pl. radicáli; f. radicálă, pl. radicále
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

radicál2 s. m., pl. radicáli
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RADICÁL adj., s. 1. adj. v. esențial. 2. adj. v. drastic. 3. s. (MAT.) rădăcină. (~ al unui număr.) 4. s. (LINGV.) rădăcină. (~ al unui cuvânt.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RADICÁL1 adv. Din temelie; cu desăvârșire; în întregime; complet. /<fr. radical, germ. Radikal
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RADICÁL2 ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de esența lucrurilor sau a fenomenelor; de bază; fundamental; esențial. Deosebire ~ă. 3) și substantival (despre persoane sau despre manifestările lor) Care ține de radicalism; propriu radicalismului. 3) (despre tratamente, medicamente) Care vindecă complet. /<fr. radical, germ. Radikal
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RADICÁL3 (~i, ~e) (despre legume, spini etc.) Care crește de la rădăcină. /<fr. radical, germ. Radikal
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RADICÁL4 ~i m. 1) mat. Număr care, ridicat la o anumită putere, dă numărul dat; rădăcină. 2) mat. Simbol care indică operația de extragere a rădăcinii. 3) chim. Grup de atomi care se comportă în reacțiile chimice ca un element unic, fără a se modifica. 4) lingv. Parte a unui cuvânt, dotată cu sens lexical, care este comună tuturor cuvintelor din aceeași familie; rădăcină. /<fr. radical, germ. Radikal
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RADICÁL, -Ă adj. I. 1. Din temelie, complet; fundamental, de bază. ♦ (Despre tratamente, medicamente etc.) Care vindecă complet. 2. Care preconizează, care propagă reforme mari, acțiuni hotărâtoare. 3. În termeni tehnici, în stil neologic. II. 1. Număr care, ridicat la o putere, dă un alt număr. ♦ Simbol matematic (?), care arată operația de extragere de rădăcină. 2. Grup atomic care rămâne neschimbat într-o reacție chimică și care, obișnuit, nu există în stare liberă. 3. (Lingv.) Element primitiv, ireductibil din punct de vedere morfologic, comun mai multor cuvinte care constituie o familie și care conține sensul lexical al cuvântului; rădăcină. [< fr. radical, it. radicale, cf. lat. radicalis < radix – rădăcină].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RADICÁL, -Ă I. adj. 1. din temelie, complet; fundamental, de bază; (adv.) radicalmente. ◊ (despre tratament, medicamente etc.) care vindecă complet. 2. care preconizează reforme mari, acțiuni hotărâtoare. ◊ (despre oameni sau grupări politice; (și s. m.) care preconizează o serie de reforme în activitatea socială. 3. care cuprinde rădăcina cuvântului. II. s. m. 1. (mat.) număr care, ridicat la o putere, dă numărul dat; rădăcină. ◊ simbol matematic care arată operația de extragere de rădăcină. ◊ axă ~ă = locul geometric al punctelor din plan care au aceeași putere față de două cercuri date, reprezentat printr-o dreaptă perpendiculară pe linia care unește centrele cercurilor; plan ~ = locul geometric al punctelor din spațiu având aceeași putere față de două sfere date, reprezentat printr-un plan. 2. grup atomic care rămâne neschimbat într-o reacție chimică și care, în mod obișnuit, nu există în stare liberă. 3. (lingv.) element primitiv, ireductibil din punct de vedere morfologic, comun mai multor cuvinte care constituie o familie și conține sensul lexical al cuvântului; rădăcină. (< fr. radical, lat. radicalis, germ. Radikal)
Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RADICÁL1, radicale, s. n. 1. (Mat.) Rădăcină (4). 5 e radicalul lui 25. ♦ Simbolul matematic care indică o extragere de rădăcină. 2. Grup de atomi diferiți cu o valență nesatisfăcută, care, într-o reacție chimică, trece fără modificări dintr-o moleculă într-alta și care, de obicei, nu se găsește în stare liberă. 3. (Lingv.) Rădăcină (5). « Cînt- » este radicalul cuvîntului « cîntare ».
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RADICAL2, -Ă, radicali, -e, adj. 1. De bază, funda­mental, esențial. Măsuri radicale. Îmbunătățiri radicale.Șeful luase dispoziția ca... automobilul care avea nevoie de reparații radicale să fie băgat într-un atelier. BRĂTESCU-VOINEȘTI, F. 21. ♦ (Adverbial) Din temelie, complet. Marea Revoluție Socialistă din Octombrie a transformat radical caracterul producției sociale, îmbinînd armonios caracterul social al muncii cu însușirea socială a produselor muncii. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 4, 60. ♦ (Despre tratamente, leacuri) Care vindecă în întregime, complet, care stîrpește boala din rădăcină. Să urmeze o cură radicală și favorabilă sănătății sale. ALECSANDRI, S. 35. 2. Care preconizează reforme complete, adînci, acțiuni hotărîtoare, totale. 3. (De obicei determinat prin « burghez », adesea substantivat) (Grupare politică sau persoană făcînd parte dintr-o grupare politică) care preconizează, în cadrul regimului capitalist, o serie de reforme burghezo-democratice.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

radicál adj. m., pl. radicáli; f. sg. radicálă, pl. radicále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

radicál s. m., pl. radicáli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

radical a. 1. ce ține de rădăcină; 2. fig. ce ține de esența unui lucru: vițiu radical al unei sisteme; 3. întreg, complet: vindecare radicală. ║ adv. 1. cu desăvârșire; 2. pop. în termeni tehnici, în stil neologic: a vorbi radical. ║ m. partizan al radicalismului. ║ n. Gram. parte invariabilă a unei vorbe, în opozițiune cu dezinențele.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*radicál, -ă adj. (mlat. radicalis, d. lat. radix, radícis, rădăcină). Al rădăciniĭ, de la rădăcină: pedúncule radicale. Fig. Relativ la principiu (la esența) unuĭ lucru: vițiŭ, radical. Din rădăcină, absolut, complet: vindecare radicală. Care vrea reforme absolute în politică: partidu radical din România a avut de șef pe Gheorghe Panu. S. m. orĭ f. Partizan al radicalizmuluĭ [!]. S. n., pl. e, rar urĭ. Gram. Rădăcină: radicalu unuĭ cuvînt. Chim. Substanță care, combinîndu-se cu oxigenu, formează un acid: potasiu e radicalu potaseĭ. Mat. Semn supt [!] care se pune o expresiune algebrică saŭ un număr pentru a arăta că e supus uneĭ extragerĭ de rădăcină. (Forma luĭ e un V cu brațu drept prelungit: √ ). Adv. Din rădăcină, de tot: a distruge radical. A vorbi radical saŭ pe radical (Pop.), a vorbi cu cuvinte noĭ și neștiute de popor.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

radicál-socialíst (-ci-a-) s. m., pl. radicál-socialíști
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink