RADIATIV, -Ă, radiativi, -e, adj. 1. Care ține de radiație, care se referă la radiație. 2. (Fiz.; despre tranziții) însoțit de emisia unei radiații. 3. Care privește raportul dintre cantitatea de căldură primită și cea cedată de Pământ într-o perioadă determintă. [Pr.: -di-a-] – Din fr. radiatif.

radiativ, ~ă a [At: DEX / P: ~di-a~ / Pl: ~i, ~e / E: fr radiatif] 1 Care ține de radiație (1). 2 Referitor la radiație (1). 3 Însoțit de emisia unei radiații (2). 4 Care privește raportul dintre cantitatea de căldură primită și cea cedată de pământ într-o perioadă de timp determinată.

RADIATIV, -Ă, radiativi, -e, adj. 1. Care ține de radiație, care se referă la radiație. 2. Însoțit de emisia unei radiații. 3. Care privește raportul dintre cantitatea de căldură primită și cea cedată de pământ într-o perioadă determinată. [Pr.: -di-a-] – Din fr. radiatif.

RADIATIV, -Ă adj. Referitor la radiații. ♦ (Met.) Bilanț radiativ = raportul dintre cantitatea de căldură primită și cea cedată de pămînt într-un timp dat. [Pron. -di-a-. / < fr. radiatif].

RADIATIV, -Ă adj. referitor la radiații. ♦ (met.) bilanț ~ = diferența dintre cantitatea de căldură primită și cea cedată de suprafața terestră într-un timp dat. (< fr. radiatif)

RADIATIV ~ă (~i, ~e) Care ține de radiație; propriu radiației. [Sil. -di-a-] /<fr. radiatif

radiativ (desp. -di-a-) adj. m., pl. radiativi; f. radiativă, pl. radiative

radiativ (-di-a-) adj. m., pl. radiativi; f. radiativă, pl. radiative

radiativ adj. m. (sil. -di-a-), pl. radiativi; f. sg. radiativă, pl. radiative