RADIANȚĂ, radianțe, s. f. Mărime fotometrică egală cu raportul dintre fluxul luminos total emis de suprafața unui corp și aria acestei suprafețe. [Pr.: -di-an-] – Din fr. radiance.

radianță sf [At: DL / P: ~di-an~ / Pl: -țe / E: fr radiance] Mărime egală cu raportul dintre fluxul de lumină emis de suprafața unui corp și aria acestei suprafețe.

RADIANȚĂ, radianțe, s. f. Mărime fizică egală cu raportul dintre fluxul de lumină emis de suprafața unui corp și aria acestei suprafețe. [Pr.: -di-an-] – Din fr. radiance.

RADIANȚĂ, radianțe, s. f. Mărime egală cu raportul dintre fluxul de lumină emis de un izvor luminos și aria suprafeței emițătoare a acelui izvor. – Pronunțat: -di-an-.

RADIANȚĂ s.f. (Fiz.) Mărime egală cu raportul dintre fluxul de lumină emis de un izvor luminos și suprafața emițătoare a acelui izvor. [Pron. -di-an-. / cf. fr. radiance].

RADIANȚĂ s. f. mărime egală cu raportul dintre fluxul de lumină emis de un izvor luminos și aria emițătoare a acestuia; emitanță. (< fr. radiance)

RADIANȚĂ ~e f. fiz. Mărime fotometrică egală cu raportul dintre fluxul luminos emis de suprafața unui corp și aria acestei suprafețe; emitanță. [Sil. -di-an-] /<fr. radiance corectat(ă)

radianță (desp. -di-an-) s. f., g.-d. art. radianței; pl. radianțe

radianță (-di-an-) s. f., g.-d. art. radianței; pl. radianțe

radianță s. f. (sil. -di-an-), g -d. art. radianței; pl. radianțe

RADIANȚĂ s. (FIZ.) emitanță. (~ este o mărime fotometrică.)

RADIANȚĂ s. (FIZ.) emitanță. (~ este o mărime fotometrică.)