RACLÁ, raclez, vb. I. Tranz. A răzui. ♦ Spec. A face un raclaj. – Din fr. racler.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de nicksson | Semnalează o greșeală | Permalink

A RACLÁ ~éz tranz. livr. 1) (obiecte de lemn, de metal, de piele etc.) A prelucra cu ajutorul unei raclete; a răzui. 2) med. (țesuturi bolnave, mucoase etc.) A supune unui raclaj; a chiureta. /<fr. racler
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RACLÁ vb. I. tr. A răzui. [< fr. racler].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RACLÁ vb. tr. a face un raclaj. (< fr. racler)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RACLÁ vb. v. chiureta.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RACLÁ vb. v. rade, răzui.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

raclá vb. (sil. -cla), ind. prez. 1 sg. racléz, 3 sg. și pl. racleáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink