opțiuni
  • info

2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RACLARE, raclări, s. f. Acțiunea de a racla și rezultatul ei. – V. racla.

RACLARE, raclări, s. f. Acțiunea de a racla și rezultatul ei. – V. racla.

raclare sf [At: DL / Pl: ~lări / E: racla] Răzuire.

RACLARE, raclări, s. f. (Franțuzism) Acțiunea de a racla; răzuire.

RACLARE s.f. Acțiunea de a racla și rezultatul ei; răzuire; raclaj. [< racla].

RACLA, raclez, vb. I. Tranz. A răzui. ♦ Spec. A face un raclaj. – Din fr. racler.

RACLA, raclez, vb. I. Tranz. A răzui. ♦ Spec. A face un raclaj. – Din fr. racler.

racla vt [At: BRĂTESCU-VOINEȘTI, P. 199 / Pzi: ~lez / E: fr racler] (Fmi) 1 A răzui. 2 (Spc) A face un raclaj (1).

RACLA, raclez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A răzui.

RACLA vb. I. tr. A răzui. [< fr. racler]. erată

RACLA vb. tr. a face un raclaj. (< fr. racler)

A RACLA ~ez tranz. livr. 1) (obiecte de lemn, de metal, de piele etc.) A prelucra cu ajutorul unei raclete; a răzui. 2) med. (țesuturi bolnave, mucoase etc.) A supune unui raclaj; a chiureta. /<fr. racler

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

raclare (desp. ra-cla-) s. f., g.-d. art. raclării; pl. raclări

raclare (ra-cla-) s. f., g.-d. art. raclării; pl. raclări

raclare s. f. (sil. -cla-), g.-d. art. raclării; pl. raclări

racla (a ~) (desp. ra-cla) vb., ind. prez. 1 sg. raclez, 3 raclează; conj. prez. 1 sg. să raclez, 3 să racleze

racla (a ~) (ra-cla) vb., ind. prez. 3 raclează

racla vb. (sil. -cla), ind. prez. 1 sg. raclez, 3 sg. și pl. raclează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RACLA vb. v. chiureta.

RACLA vb. v. rade, răzui.

racla vb. v. RADE. RĂZUI.

RACLA vb. (MED.) a chiureta.

Intrare: raclare
  • silabație: ra-cla-re info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • raclare
  • raclarea
plural
  • raclări
  • raclările
genitiv-dativ singular
  • raclări
  • raclării
plural
  • raclări
  • raclărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: racla
  • silabație: ra-cla info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • racla
  • raclare
  • raclat
  • raclatu‑
  • raclând
  • raclându‑
 singular plural
  • raclează
  • raclați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • raclez
 (să)
  • raclez
  • raclam
  • raclai
  • raclasem
a II-a (tu)
  • raclezi
 (să)
  • raclezi
  • raclai
  • raclași
  • raclaseși
a III-a (el, ea)
  • raclează
 (să)
  • racleze
  • racla
  • raclă
  • raclase
plural I (noi)
  • raclăm
 (să)
  • raclăm
  • raclam
  • raclarăm
  • raclaserăm
  • raclasem
a II-a (voi)
  • raclați
 (să)
  • raclați
  • raclați
  • raclarăți
  • raclaserăți
  • raclaseți
a III-a (ei, ele)
  • raclează
 (să)
  • racleze
  • raclau
  • raclară
  • raclaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

raclare, raclărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a racla și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: raclaj răzuire
etimologie:
  • vezi racla DEX '09 DEX '98 DN

racla, raclezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.