RACKET, rackeți, s. m. Hoț, bandit, tâlhar. – Din engl., fr. racket.

RACKET s.n. (Liv.) Stoarcere de bani prin intimidare și violență; extorsiune. [Pron. ra-chet. / < engl., fr. racket].

RACKET RA-CHET/ s. n. stoarcere de bani prin intimidare și violență; extorsiune. (< engl., fr. racket)

racket (cuv. engl. americ.) ♦ 1. s. n. Asociație de bandiți care storc bani prin violență ◊ „F.F. ia la rând toate «racket»-urile, toate soiurile de târguri, toate tertipurile și demonstrează că oamenii de afaceri pot face orice.” R.lit. 7 IV 77 p. 22. ♦ 2. s. m. Hoț care stoarce bani prin violență ◊ „Rakeții n-au mai apucat să-și folosească prada pentru că poliția, fiind pe fază, i-a depistat.” R.l. 14 VII 93 p. 14; v. și Ev.z. 8 III 97 p. 3 [pron. rachet; scris și raket] (cf. fr. racket; D. Am.)

racket (engl.) (desp. ra-cket) s. m., pl. rackeți

racket (ra-cket) s. m., pl. rackeți