RACHIER, rachieri, s. m. (Înv.) Persoană care fabrica sau vindea rachiu. [Pr.: -chi-er] – Rachiu + suf. -ar.

rachier sm [At: URICARIUL, II, 43 / P: ~chi-er / V: (rar) ~iar / Pl: ~i / E: rachiu + -ar] 1 (Înv) Persoană care fabrică sau vinde rachiu (1) Si: țuicar. 2 (Reg) Nuntaș care îl însoțește pe naș la nuntă și-i duce ploconul.

rachiér s.m. 1 (înv.) Persoană care fabrica sau vindea rachiu; țuicar. 2 (reg.) Nuntaș care îl însoțește pe naș la nuntă și îi duce ploconul. • sil. -chi-er. pl. -i. / rachiu + -ar.

RACHIER, rachieri, s. m. (Înv.) Cel care fabrica sau vindea rachiu. [Pr.: -chi-er] – Rachiu + suf. -ar.

RACHIER, rachieri, s. m. (Învechit) Persoană care fabrică sau face negoț cu rachiu; povarnagiu, velnicer. Unii rachieri obișnuiesc să-l văpsească [rachiul] cu șofran. PAMFILE, I. C. 228. În vremea lor, toți știau pe dinafară satira... adresată unui fiu de rachier îngîmfat. GHICA, S. 486. – Pronunțat: -chi-er.

RACHIER ~i m. înv. 1) Lucrător specializat în producerea rachiului. 2) Vânzător de rachiu. [Sil. -chi-er] /rachiu + suf. ~ar

rachier m. fabricant de rachiu.

rachiér m. (d. rachiŭ). Fabricant orĭ vînzător de rachiŭ. – Și rachigiŭ (turc. rakicy).

rachiar sm vz rachier

rachier (înv.) (desp. -chi-er) s. m., pl. rachieri

rachier (înv.) (-chi-er) s. m., pl. rachieri

rachier s. m. (sil. -chi-er), pl. rachieri

RACHIER s. v. povarnagiu, velnicer.

rachier s. v. POVARNAGIU. VELNICER.