4 intrări

35 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RACHE1, rachete, s. f. 1. Proiectil alcătuit dintr-un tub umplut cu materii care se aprind în aer, producând o lumină puternică (de diferite culori) pe o traiectorie lungă, și care se folosește la semnalizări și la focuri de artificii. 2. Aparat de zbor propulsat prin reacție directă cu ajutorul unui motor la distanțe foarte mari de Pământ. ◊ Rachetă cosmică = rachetă1 (2) de mari dimensiuni, folosită pentru plasarea pe orbite a sateliților artificiali și pe traiectorii stabilite a navelor cosmice. Rachetă meteorologică = rachetă1 (2) recuperabilă dotată cu aparate speciale de măsură a parametrilor meteorologici și de transmitere a informației, folosită pentru investigații ale atmosferei până la altitudini de 150 km. – Din germ. Rakete, rus. raketa.

RACHE1, rachete, s. f. 1. Proiectil alcătuit dintr-un tub umplut cu materii care se aprind în aer, producând o lumină puternică (de diferite culori) pe o traiectorie lungă, și care se folosește la semnalizări și la focuri de artificii. 2. Aparat de zbor propulsat prin reacție directă cu ajutorul unui motor la distanțe foarte mari de Pământ. ◊ Rachetă cosmică = rachetă1 (2) de mari dimensiuni, folosită pentru plasarea pe orbite a sateliților artificiali și pe traiectorii stabilite a navelor cosmice. Rachetă meteorologică = rachetă1 (2) recuperabilă dotată cu aparate speciale de măsură a parametrilor meteorologici și de transmitere a informației, folosită pentru investigații ale atmosferei până la altitudini de 150 km. – Din germ. Rakete, rus. raketa.

RACHE2, rachete, s. f. 1. Obiect de joc în tenisul de câmp sau în badminton, alcătuit dintr-o rețea de coarde fixate pe un cadru oval de lemn prevăzut cu mâner, cu ajutorul căruia se lovește mingea. 2. Paletă ovală aplicată pe talpa încălțămintei pentru a nu se afunda în zăpadă. – Din fr. raquette.

RACHE2, rachete, s. f. 1. Obiect de joc în tenisul de câmp sau în badminton, alcătuit dintr-o rețea de coarde fixate pe un cadru oval de lemn prevăzut cu mâner, cu ajutorul căruia se lovește mingea. 2. Paletă ovală aplicată pe talpa încălțămintei pentru a nu se afunda în zăpadă. – Din fr. raquette.

rache1 sf [At: I. GOLESCU, C. / V: ~cle~ / Pl: ~te / E: ger Rakete, it racchetta, rs ракета] 1 Proiectil ce conține substanțe care se aprind în aer producând o lumină puternică (de diferite culori) pe o traiectorie lungă și care este folosit la semnalizări sau la focuri de artificii. 2 Aparat de zbor propulsat, prin reacție directă, cu ajutorul unui motor, la distanțe foarte mari de Pământ. 3 (Îs) ~ cosmică Rachetă1 (!2!) de mari dimensiuni, folosită pentm plasarea sateliților artificiali pe orbite și a navelor cosmice pe traiectorii stabilite. 4 (Îs) ~ meteorologică Rachetă1 (2) recuperabilă dotată cu aparate speciale de măsură a parametrilor meteorologici și de transmitere a informației, folosită pentru investigații ale atmosferei până la altitudini de 150 km.

rache2 sf [At: ȘĂINEANU / Pl: ~te / E: fr raquette] 1 Obiect de joc la tenisul de câmp sau la badminton, alcătuit dintr-o rețea de coarde fixate pe un cadru oval de lemn, prevăzut cu un mâner lung, cu ajutorul căruia se lovește mingea. 2 (Rar) Paletă cu care se lovește mingea la tenisul de masă. 3 Paletă ovală aplicată pe talpa încălțămintei pentru a nu se afunda în zăpadă.

RACHETĂ, rachete, s. f. 1. Proiectil alcătuit dintr-un tub umplut cu materii explozibile colorate, care se aprind în momentul cînd tubul e aruncat dintr-un pistol special și care produc o lumină puternică pe o traiectorie întinsă; e întrebuințat la semnalizări și la focuri de artificii. Rachete sclipitoare fulgeră scurt în noapte. Răsună împușcături într-un loc sau altul. PAS, Z. III 202. În răstimpuri se înălțau în văzduh rachete orbitoare care se spărgeau deasupra satului din vale, îl luminau vreo două minute și apoi piereau. REBREANU, N. 56. Sori luminoși s-aprindeau, și rachete, zburînd peste case, Dungi sclipitoare scriau și apoi recădeau în buchete Ca niște flori de scîntei. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 99. 2. Paletă ovală cu un mîner lung alcătuită dintr-o rețea de coarde fixate pe un cadru de lemn, întrebuințată la jocul de tenis. O lovitură scurtă de rachetă și glasul ei anunță...: «22-20». SEBASTIAN, T. 85. ♦ Paletă ovală formată dintr-o placă de lemn acoperită cu un strat de cauciuc zimțat sau cu plută și folosită la jocul de tenis de masă. 3. Proiectil propulsat prin reacție, caracterizat prin faptul că are la bord combustibilul și oxigenul necesar putînd astfel fi utilizat și în regiunile rarefiate ale atmosferei sau în stratosferă.

RACHE2 s.f. Paletă de tenis formată dintr-o rețea întinsă pe un cadru de lemn oval. ♦ (p. ext.; fig.) Persoană care practică tenisul. ♦ Paletă ovală folosită pe talpa încălțămintei pentru a nu se afunda în zăpadă. [< fr. raquette, it. racchetta].

RACHE1 s.f. 1. Vehicul spațial fusiform, fără echipament de sustentație, la care carburantul necesar arderii este amestecat sau cuprins în combustibilul folosit. ◊ Motor-rachetă = motor la care propulsia se face prin evacuarea cu mare viteză a unui jet gazos. 2. Cartuș special, cu materii explozibile (colorante), care ard producînd lumină de diferite culori. [< germ. Rakete, rus. raketa, engl. rocket].

RACHE1 s. f. 1. vehicul spațial fusiform, fără echipament de sustentație, propulsat cu ajutorul unui motor cu reacție. ♦ ~ cosmică = rachetă de mari dimensiuni servind la plasarea pe orbite a sateliților artificiali și a navelor cosmice; motor- ~ = motor la care propulsia se face prin evacuarea cu mare viteză a unui jet gazos; ~ meteorologică = rachetă recuperabilă, dotată cu aparate speciale de măsură, folosită pentru investigații ale atmosferei până la 150 km altitudine. 2. cartuș special, cu materii explozibile, care ard producând lumină de diferite culori. (< germ. Rakete, rus. raketa)

RACHE2 s. f. 1. paletă de tenis dintr-o rețea întinsă pe un cadru de lemn oval. ◊ (p. ext.) cel care practică tenisul. 2. paletă ovală pe talpa încălțămintei pentru a nu se afunda în zăpadă. (< fr. raquette)

rache s. f. (mil.) Apare în sintagmele: ♦ rachetă apă-apă„De curând faimoasa rachetă apă-apă Exocet [...] și-a găsit «nașul».” R.l. 20 XII 84 p. 6 (cf. fr. missile eau-eau) ♦ rachetă de croazieră„În urma protestelor opiniei publice nipone, vizita navei militare americane «New Jersey» dotată cu rachete de croazieră în porturile japoneze a fost suspendată.” R.l. 28 IV 84 p. 6. ◊ „Orașele sunt vulnerabile la rachetele de croazieră, care zboară la mică înălțime.” R.l. 23 II 85 p. 6; v. și Sc. 19 XI 82 p. 6 ♦ rachetă sol-aer„O experiență încercată cu o rachetă americană «sol-aer» de tip Nikezeus [...] a eșuat miercuri seara.” Sc. 26 X 62 p. 6. ◊ „Incendiu la baza de rachete sol-aer McGuire din New Jersey.” R.l. 18 XII 81 p. 6. ◊ „A fost o lipsă de cooperare – și la sol-sol, și la sol-aer. R.l. 4 XI 93 p. 10 (din fr. missile sol-air; PR 1954) ♦ rachetă-sondă„O rachetă-sondă [...] s-a prăbușit în mare la scurt timp după start.” R.l. 27 XI 66 p. 2 ♦ rachetă sol-sol v. sol-aer (din fr. sol-sol; DMC 1966) (din germ. Rakete, rus. raketa, fr. raquette; în DN, DEX, DN3 nu sunt înregistrate sintagmele substantivale de mai sus)

RACHE1 ~e f. 1) Vehicul, fără dispozitive de planare, propulsat de un motor cu reacție. ◊ ~ cosmică vehicul spațial fusiform, care servește la plasarea pe orbită a unui obiect spațial (satelit, stație interplanetară etc.). Motor-~ motor reactiv care funcționează independent de condițiile mediului înconjurător. 2) Cartuș cu un pistol special, care explodează în aer producând o lumină puternică, colorată, folosit la semnalizări și la focuri de artificii; rachetă de semnalizare. /<germ. Rakette, rus. raketa

RACHE2 ~e f. (la tenis și la badminton) Obiect plat alcătuit dintr-o rețea de coarde fixate pe un cadru oval, prevăzut cu mâner și folosit pentru a lovi mingea. /<fr. raquette

rachetă f. 1. țeavă umplută cu pulbere nitrată și care produce la înălțare efecte speciale de lumină; 2. unealtă în jocul de-a mingea (= fr. raquette).

*rachétă f., pl. e (fr. raquette, it. racchetta, d. ar. rahat, palmă). Filcă, lopată (cu coarde la partea lată) de bătut mingea la joc (it. racchetta, germ. rakette, rus. rakéta). Artificiŭ (foc) care se suĭe la zecĭ și sute de metri și poate servi ca semnal în armată noaptea și care se aprinde pe la sărbărĭ p. distracțiunea poporuluĭ.

PROIECTIL, proiectile, s. n. Corp metalic de formă cilindro-ogivală lansat dintr-o armă de foc cu scopul de a distruge ținte. ◊ Proiectil-rachetă = rachetă alcătuită dintr-un proiectil obișnuit prevăzut cu un motor-rachetă pentru a-i asigura propulsia. – Din fr. projectile.

proiectil sn [At: CR (1829), 1381/17 / P: pro-iec~ / V: (înv) projectil / Pl: ~e / E: fr projectile] 1 Corp metalic exploziv de formă cilindrică-ogivală, aruncat în spațiu de o armă de foc sau lăsat să cadă asupra unei ținte, pentru a o distruge. 2 (Pgn) Orice corp greu care poate fi aruncat în spațiu asupra cuiva sau a ceva cu o forță oarecare. 3 (Îc) ~-rachetă Rachetă alcătuită dintr-un proiectil obișnuit prevăzut, în partea dinapoi, cu un motor-rachetă pentru a-i asigura propulsia.

PROIECTIL, proiectile, s. n. Corp metalic exploziv aruncat în spațiu de o armă de foc sau lăsat să cadă asupra unei ținte, pentru a o distruge. ◊ Proiectil-rachetă = rachetă alcătuită dintr-un proiectil obișnuit prevăzut cu un motor-rachetă pentru a-i asigura propulsia. [Pr.: pro-iec-] – Din fr. projectile.

avion-rache s. n. Navă care combină caracteristicile de zbor ale avionului și ale rachetei ◊ „Când vom avea gata sistemul de lansare bazat pe avionul-rachetă [...] se va putea lucra în haine obișnuite, despre mediul în care se desfășoară activitatea știm de acum destule. Ca parte a programului shuttle se are în vedere transportarea pe orbită chiar a unor persoane care nu fac operații de zbor, ele urmând să participe la experiențele științifice planificate, cum ar fi cele biologice.” Sc.t. 18 IV 74 p. 6 (din avion + rachetă)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rache s. f., g.-d. art. rachetei; pl. rachete

rache s. f., g.-d. art. rachetei; pl. rachete

rache (proiectil, aparat de zbor, obiect de sport) s. f., pl. rachete

!pistol-rache s. n., pl. pistoale-rache

proiectil-rache s. n., pl. proiectile-rache

racle (desp. ra-cle-) s. f., g.-d. art. racletei; pl. raclete

!pistol-rache s. n., pl. pistoale-rache

!proiectil-rache s. n., pl. proiectile-rache

proiectil-rache s. n. (sil. -iec-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RACHE s. (MIL.) rachetă de semnalizare v. rachetă luminoasă; rachetă luminoasă = rachetă de semnalizare.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

rachetă (rachete), s. f. – Obiect de joc în tenis. Fr. raquette.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

RACHETĂ a) motor la care propulsia se realizează prin evacuarea cu mare viteză a unui jet gazos, funcționând independent de mediul exterior, carburantul și comburantul aflându-se în corpul rachetei. Cel mai răspândit tip este motorul-rachetă termochimic, la care jetul de gaze, cu presiunea și temperatura ridicate, se realizează în urma unor reacții chimice puternic exoterme. Motorul-rachetă electric utilizează energia electrică pentru accelerarea jetului format dintr-un fluid ionizat sau din plasma unui gaz. Motorul-rachetă nuclear utiizează energia termonucleară pentru a încălzi jetul de gaze sau utilizează pentru propulsie un jet de izotopi radioactivi. Motorul-rachetă termochimic utilizând combustibil solid sau lichid, este constituit din: camera de ardere, ajutaj reactiv, rezervoare de combustibil, sistem de alimentare, dispozitiv de aprindere (la motoarele cu combustibil solid încărcătura este amplasată în camera de ardere). Sin. accelerator, rachetă auxiliară de decolare. b) aparat de zbor fusiform propulsat cu ajutorul unui motor-rachetă, fiind compus din: corp, motor și încărcătură utilă – aparatură științifică, vehicul spațial, substanță explozivă, încărcătură chimică sau nucleară etc. După modul de stabilizare pe traiectorie se deosebesc rachetele: cu ampenaj (amplasat la partea posterioară), cu aripi (amplasate pe corp ca la avion, sin. avion-rachetă), cu stabilizare giroscopică (fără ampenaj, imprimându-i-se o mișcare de rotație în jurul axei sale longitudinale). După numărul treptelor sunt rachete: cu o treaptă (simple) și cu mai multe trepte (compuse sau etajate), prezentând un ansamblu de rachete simple, etajele propulsoare, cu funcționare succesivă, ultima treaptă purtând încărcătura utilă. Rachetele compuse pot fi: cu trepte în serie (etajele propulsoare sunt dispuse unul după altul) și cu trepte în paralel (etajele propulsoare sunt amplasate în jurul treptei principale, care poartă încărcătura utilă). După modul de dirijare există rachete: nedirijate și dirijate. Rachetele dirijate au prevăzute sisteme de comandă (suprafețe aerodinamice, deviatori de jet, mici motoare-rachetă auxiliare etc.) pentru modificarea traiectoriei și legii de mișcare pe traiectorie. Sistemele de comandă pot fi activate de la bordul rachetei (autodirijate, autoghidate, dirijare autonomă sau din exterior (teleghidate). După destinație rachetele pot fi: de luptă, cosmice, geofizice, meteorologice, antigrindină, port-satelit etc. Racheta de luptă de aviație, armă de bază la bordul avionului, utilizată pentru lovirea țintelor aeriene sau terestre, crearea barajului, iluminarea terenului etc. De regulă, are o singură treaptă, se lansează în viteză prin folosirea unui puternic motor de start, continuând zborul prin inerție. Folosește încărcătură brizant-explozivă sau cumulativă, cu focos de proximitate (cele dirijate) sau de impact (cele nedirijate). După raza de acțiune și după natura obiectivelor împotriva cărora sunt utilizate, pot fi: tactice, operativ-tactice, strategice, antitanc, antiaeriene, antirachetă, antiradiolocație (lansată de la bordul avioanelor împotriva stațiilor de radiolocație de la sol, are sistem de autodirijare cu radiolocator pasiv, care determină poziția țintei după semnalele electromagnetice emise de radiolocatorul inamic). După poziția relativă a lansatorului pot fi: aer- aer, aer-sol, aer-navă. După natura încărcăturii pot fi: nenucleare, cu exploziv clasic sau încărcătură chimică (substanțe toxice de luptă, cu toxicitate mare de tip organofosforice) și nucleare (pot avea două sau mai multe focoase nucleare, care se pot dirija în timpul zborului astfel încât să lovească obiective diferite).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

RACHÉTĂ2 (< fr.) s. f. (SPORT) Paletă pentru jocul de tenis de câmp, formată dintr-un cadru de lemn de formă ovală și un mâner; pe cadrul r. este fixată o rețea de coarde întinse, confecționate din intestine de animale (de obicei de oaie), fire sintetice (nailon, capron) sau metalice. R. au greutăți diferite (pentru bărbați, femei, juniori).

RACHÉTĂ1 (< germ., it., rus.) s. f. 1. (AV.) Vehicul zburător propulsat prin reacție directă, echipat cu un motor-rachetă. Principalele lui elemente constitutive sunt: corpul, motorul și compartimentul cu încărcătură utilă (aparate științifice de măsurat și eventual o cabină). R. pot fi dirijate (prin radio, radiolocație, pe bază de program) sau nedirijate; pot avea o singură treaptă sau mai multe trepte (ultima purtând încărcătura utilă). Primii care au construit și lansat r. au fost chinezii prin sec. 11-12. Ideea utilizării r. ca motor al unor mașini capabile să zboare în spațiu a fost emisă de K.E. Țiolkovski la sfârșitul sec. 19. 2. R. cosmică = r. de mari dimensiuni, utilizată pentru plasarea sateliților artificiali pe orbite sau a navelor cosmice pe traiectoriile stabilite; după ce își epuizează rezerva de combustibil, treptele (sau etajele) r.c. se desprind pe rând de aceasta, urmând să cadă pe Pământ sau să se înscrie pe o traiectorie apropiată de cea a satelitului sau a navei cosmice. 3. (TEHN.) Motor-r. = motor la care propulsia se realizează prin evacuarea cu mare viteză a unui jet gazos, funcționând independent de condițiile mediului exterior. Se deosebesc m.-r. chimice, m.-r. cu plasmă, m.-r. ionice, m.-r. nucleare, m.-r. termosolare, m.-r. fotonice. 4. (METEOR.) R. meteorologică = r. care urcă la înălțimi mari, având în interiorul ei aparataj de cercetări meteorologice care trebuie apoi recuperat. 5. (MILIT.) R. luminoasă (sau de semnalizare) = cartuș special, lansat cu un pistol, care, la o anumită înălțime, se aprinde, luminând pe o rază mare, sau care eliberează alte cartușe a căror încărcătură arde explodând în formă de stea de o anumită culoare.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

rachetă, rachete s. f. (eufem.) gaze intestinale.

Intrare: rachetă (paletă)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rache
  • racheta
plural
  • rachete
  • rachetele
genitiv-dativ singular
  • rachete
  • rachetei
plural
  • rachete
  • rachetelor
vocativ singular
plural
Intrare: rachetă (proiectil, aparat)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rache
  • racheta
plural
  • rachete
  • rachetele
genitiv-dativ singular
  • rachete
  • rachetei
plural
  • rachete
  • rachetelor
vocativ singular
plural
Intrare: pistol-rachetă
pistol-rachetă substantiv neutru
substantiv neutru compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pistol-rache
  • pistolul-rache
plural
  • pistoale-rache
  • pistoalele-rache
genitiv-dativ singular
  • pistol-rache
  • pistolului-rache
plural
  • pistoale-rache
  • pistoalelor-rache
vocativ singular
plural
Intrare: proiectil-rachetă
proiectil-rachetă substantiv neutru
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • proiectil-rache
  • proiectilul-rache
plural
  • proiectile-rache
  • proiectilele-rache
genitiv-dativ singular
  • proiectil-rache
  • proiectilului-rache
plural
  • proiectile-rache
  • proiectilelor-rache
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rache, rachetesubstantiv feminin

  • 1. Obiect de joc în tenisul de câmp sau în badminton, alcătuit dintr-o rețea de coarde fixate pe un cadru oval de lemn prevăzut cu mâner, cu ajutorul căruia se lovește mingea. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote O lovitură scurtă de rachetă și glasul ei anunță...: «22-20». SEBASTIAN, T. 85. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune figurat Persoană care practică tenisul. DN
    • 1.2. Paletă ovală formată dintr-o placă de lemn acoperită cu un strat de cauciuc zimțat sau cu plută și folosită la jocul de tenis de masă. DLRLC
  • 2. Paletă ovală aplicată pe talpa încălțămintei pentru a nu se afunda în zăpadă. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

rache, rachetesubstantiv feminin

  • 1. Proiectil alcătuit dintr-un tub umplut cu materii care se aprind în aer, producând o lumină puternică (de diferite culori) pe o traiectorie lungă, și care se folosește la semnalizări și la focuri de artificii. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Rachete sclipitoare fulgeră scurt în noapte. Răsună împușcături într-un loc sau altul. PAS, Z. III 202. DLRLC
    • format_quote În răstimpuri se înălțau în văzduh rachete orbitoare care se spărgeau deasupra satului din vale, îl luminau vreo două minute și apoi piereau. REBREANU, N. 56. DLRLC
    • format_quote Sori luminoși s-aprindeau, și rachete, zburînd peste case, Dungi sclipitoare scriau și apoi recădeau în buchete Ca niște flori de scîntei. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 99. DLRLC
  • 2. Aparat de zbor propulsat prin reacție directă cu ajutorul unui motor la distanțe foarte mari de Pământ. DEX '09 DLRLC DN
    • 2.1. Motor-rachetă = motor la care propulsia se face prin evacuarea cu mare viteză a unui jet gazos. DN
    • 2.2. Rachetă cosmică = rachetă de mari dimensiuni, folosită pentru plasarea pe orbite a sateliților artificiali și pe traiectorii stabilite a navelor cosmice. DEX '09 MDN '00
    • 2.3. Rachetă meteorologică = rachetă recuperabilă dotată cu aparate speciale de măsură a parametrilor meteorologici și de transmitere a informației, folosită pentru investigații ale atmosferei până la altitudini de 150 km. DEX '09 MDN '00
etimologie:

proiectil-rachetă, proiectile-rachesubstantiv neutru

  • 1. Rachetă alcătuită dintr-un proiectil obișnuit prevăzut cu un motor-rachetă pentru a-i asigura propulsia. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic